Cand eram mica imi doream sa fie Craciunul in fiecare zi. Asa am trecut mai usor peste zilele cu emotii la lucrari de control si teze, peste hopuri care atunci mi se pareau foarte grele si acum ma amuza numai cand imi amintesc.
Ma consider o norocoasa sa stiu ca am avut o familie unita si vesela, care mi-a dat toata dragostea. Toate personajele din familia mea traiesc prin amintirile mele, atat de dragi. Parca il vad pe tata, cu stacana de cafea si tigara Carpati fara filtru, in scaunul din sufragerie, citind o carte; pe Opapa, cantand in zorii zilei, in pantalonii gri, cu camasa alba suflecata si cu mustata lui perfect taiata; pe mamaie, in bucatarie, contempland cozonacii perfect crescuti, galbeni in interior si cu desenele abstract schitate de nuci si cacao; pe bunica de la Ploiesti, in fusta beige si puloverul galben pai, cu parul sau alb si coafat foarte chic, langa tortul sau fabulous cu mere, ornandu-l cu frisca.
Am mai ramas mama si cu mine. Cand o aud la telefonimi amintesc de o seara de decembrie, cand am insotit-o la cumparaturile de Craciun. Stiam deja cine este Mosh Craciun si cumva ma simteam importanta si matura. Ningea si ne-am oprit in fata unei vitrine si admiram o trusa de geometrie care arata foarte estetic. Mi-a cumparat-o cadou, nu pentru ca as fi avut neaparat nevoie,

dar stiam deja ca voi scoate continutul si voi umple cutia cea rosie, cu dragoni desenati, cu toate bijuteriile mele de copil.
Ultimul Craciun cu toata familia impreuna a fost prin 1980. De atunci ne-am imputinat si am inteles ca minunile se intampla rar, ca sa le putem aprecia mai mult.
Este primul Craciun cu “Placerile lui Noe” si va doresc si imi doresc numai intamplari frumoase, sanatate, bucurii si dragoste, alaturi de familii si de prieteni.

foto: Ava Gardner & un pui de caine lup; imi aminteste de filmele difuzate in preajma Craciunului, in anii ’80.