Dacă tot e Halloween pe 31 octombrie, Cristina Stănciulescu a propus să scriem despre “întâmplări ciudate și inexplicabile din viața noastră”. Așa a sunat “brieful” și s-a lăsat puțin liniște pe grupul nostru de what’s up #acinceaputere, pentru că pe moment niciuna dintre noi nu a găsit în sertarele memoriei așa ceva. Dar apoi au început să curga mesajele – Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman, și iar Cristina și am realizat că de fapt avem ceva întîmplări inexplicabile.

Addams Family

Eu nu am auzit de Halloween până să descopăr filmele cu tematică horror. În anii ’90, cel mai horror film văzut de mine a fost “Portocala mecanică” despre care vorbeau toți adolescenții de vârsta mea. În afară de scenografia impecabilă, nu mi-a plăcut. Apoi am văzut “Edward Scissorhands” (regizat de Tim Burton), care mi-a amintit instant de “Frankenstein”, probabil singura poveste gotică citită vreodată, scrisă de exentrica Mary Shelley. Cred că cel mai bun film cu tematică “light horror” care mi-a plăcut a fost “Dark Shadows”, regizat tot de Tim Burton, și asta cred că i s-a datorat și Helenei Bonham Carter, care este una dintre actrițele preferate.

Las aici și “Familia Addams” (un clasic, cel cu Christina Ricci & Anjelica Huston) și recentul serial la care m-am uitat cu Avi și abia așteptăm ultimul sezon, “Stranger Things”.

Revenind la întâmplările neobișnuite din viața mea, prima de care îmi amintesc este de când aveam aproape 9 ani. Mamaie (mătușa tatălui meu, despre care am mai scris, Valeria Demetrian) era internată la spitalul din Ploiești, după o criză puternică. Cu o zi în urmă fusesem cu mama să o vizităm și în fața ochilor mei murise o femeie. E o scenă pe care nu o voi uita niciodată, și cumva mă gândesc acum, după atâția ani, că nu am fost lângă nimeni din familia mea în “momentul acela”, și mi s-a întâmplat să văd o străină murind. Nu știu la ce mă gândeam când mă aflam în bucătăria casei copilăriei, împreună cu mama și cu tata, într-o seară rece de noiembrie (e și luna în care s-a născut Valeria), când oglinda venețiană ovală bine ancorată în perete, cu un șnur gros și trainic, a căzut și s-a spart în două felii “estetice”, cum îi plăcea lui mamaie – la ea totul trebuia să fie estetic. La nici un minut după ce a căzut oglinda, a sunat telefonul cu vocea de la capătul firului care anunța că mamaie a murit.

Muzeul B.P.Hasdeu din Câmpina

O altă întâmplare nu are legătură cu mine sau cu familia mea, dar a fost povestită de aceeași mamaie – Valeria Demetrian și care s-a petrecut în același oraș al copilăriei mele, Câmpina.

Știți că la Câmpina este Muzeul memorial Bogdan Petriceicu Hașdeu, o clădire ce amintește de castelele gotice. Legenda spune că schița castelului a fost realizată de B.P. Hașdeu la indicațiile fiicei defuncte Iulia Hașdeu (a murit la vârsta de 18 ani, de tuberculoză), care i s-a arătat în timpul unei ședințe de spiritism.

O prietenă de cafea a Valeriei, care participa la aceste întâlniri ezoterice de la castel, i-a povestit că într-o seară (când i-a relatat lui mamaie întâmplarea, prin anii ’40, doamna respectivă avea deja o vârstă respectabilă), Hașdeu a adus un lăutar să cânte o melodie ale cărei note îi fuseseră “dictate” de către spiritul Iuliei. Lăutarul a cântat ca în transă și după ce s-a încheiat ședința de spiritism, a fost rugat să mai interpreteze o dată cântecul, dar nu a mai ținut minte nicio notă.

Nu știu dacă să o trec în registrul de întâmplări caudate și pe aceasta, care are mai degrabă legătură cu senzația de déjà vu: vara lui 1986, prima mea vizită în Israel. Niște prieteni din copilărie de-ai mamei ne-au dus la Caesarea, sit-ul roman de la Mediterana din care s-a păstrat integral imensul amfiteatru. Când am ajuns acolo și am pășit printre ruine, am avut senzația că am mai fost o dată acolo. Nu cred în semne și superstiții, bunicul meu m-a învățat că totul e știință, așa că nu eram sub vreo influență mistică. Caesarea e singurul loc istoric vizitat în care m-am simțit “acasă”.

Cred că am poze cu mine de atunci, dar sunt pe undeva printr-o cutie, la mama acasă.

Figaro, născut la Câmpina, furat la Akko, pisicul radar

Dar poate cele mai neobișnuite semne au venit din partea lui Figaro, birmanezul care ne-a însoțit, pe mine și pe mama, la emigrarea in Israel.

În timpul Războilui din Golf, numit și “Operațiunea din Deșert” (mai exact, pe final de război, în ianuarie și februarie 1991), Figaro al nostru, care, spre deosebire de celalte pisici nu era deloc sociabil, venea la noi în brațe și începea să scoată niște sunete sfâșietoare cam cu 10 minute înainte să ajungă rachetele skud trimise de armata lui Saddam Hussein. O dată, de două ori, de trei ori, deja nu mai era coincidență. Anunțam vecinii din bloc, prietenii. Am povestit despre asta la școală. Profa de ebraică & istorie i-a povestit acasă soțului ei, care lucra în armata israeliană. Și așa ne-am trezit acasă cu o echipă de specialiști & ulterior cu un  jurnalist de la Yediot Aharonot, unul dintre ziarele cu mare tiraj din Israel. Nu mai găsesc poza din ziar, unde am apărut împreună cu Figaro. Un singur motan mai simțea când erau lansate skud-urile, cel al soției ambasadorului Mexicului, dacă nu mă înșel.

Când ne-am mutat la Akko (noi ne-am mutat în casă nouă în toiul războiului), într-o zi, Figaro a început din nou să se agite. Am anunțat vecinii, am anunțat armata. A fost alarmă falsă pentru Israel, dar au căzut skud-uri la o bază americană din Arabia Saudită. Figaro a fost un fenomen, mai bun decât toate radarele.

Helmut Newton, the x-rays series, anii ’80

Pe 31 octombrie s-a născut și fotograful Helmut Newton. Este faimos pentru pictorialele memorabile din revistele de modă, portretele poveste. A fost și autorul celebrei serii de fotografii x-ray cu bijuterii, foarte potrivită pentru Halloween.

Va las acum cu întâmplările colegelor mele Ana, Cristina, Diana și Mara și cu horoscopul de Halloween de la @refinery29

și cu cel al lui @_dianet, ca să fie și cu astrologie vedică. Un lucru e clar: Mercur e retrograd din nou, așa că un lucru e clar: o să fie bine la un moment dat.

WaxnMagic-Pumpkin

Mai am un “fresh from the oven”: lumânările https://www.waxnmagic.com create de Andreea Leța & team. Există @waxnmagic și cu aromă de dovleac.

Ghost, Whoopi Goldberg și Patrick Swayze

Și mai am un oldie but goldie: un film romantic de re-văzut de Halloween: “Ghost” (1990), cu Demi Moore, Whoopi Goldberg și Patrick Swayze. Goldberg a și primit un Oscar, pentru rolul de medium interpretat memorabil.

Ghost, Whoopi Goldberg și Demi Moore

A Cincea Putere by Alex Gâlmeanu

Suntem #acinceaputere, 5 femei care ne cunoaștem de niște ani, care împărțim multe amintiri personale și profesionale de dinainte de pandemie, care ne-am adunat sub parasolarul A Cincea Putere în timpul carantinei (în primăvara lui 2020) și scriem de atunci, din unghiuri diferite și foarte persoanale, pe un subiect ales, fiecare pe blogul său. Astăzi am scris despre întâmplări neobișnuite și inexplicabile din viețile noastre & other stories.

Surse foto: www.giantfreakinrobot.com, www.primariacampina.ro, www.syfy.com,  www.waxnmagic.com, deadline.com, arhiva personală