Dacă mă întreabă cineva ce îmi place cel mai mult la mine (în afară de creier, vorba Salmei Hayek), o să spun instant: picioarele mele și părul meu. Cu o singură excepție și “faux” de scurtă durată din perioada facultății, când m-am tuns scurt și m-am vopsit brunetă și am arătat cu cel puțin 10 ani mai în vârstă, mi-am purtat părul până la umeri sau chiar mai lung. 

Până la 19 ani, l-am avut natural, șaten spre roșcat. Pentru că am moștenit de la bunica paternă și bunicul matern multe fire albe, la 19 ani am început să mă vopsesc și am trecut prin toate nuanțele de roșcat, de la tabac și până la roșu Tițian. 

Apoi a venit anul 2009, când, după primul divorț am vrut o schimbare (ce clișeu!) și am transformat roșcatul, de-a lungul a câteva luni, nu brusc, în blond. Blond, ca să rămână în familie. Și mama s-a vopsit blonda, când eram copil, nuanță pe care o poartă și acum. Blond, atât de ușor de întreținut și care se pare că îmi și vine bine. 

Am avut norocul să fiu înzestrată cu păr des, cu fir aspru, pe care multe femei și-l doresc și pe care l-am bombănit în câteva cazuri în care am vrut bucle dar care, sub greutatea sa, s-au îndreptat repede. 

Apoi a venit perioada perimenopauzei, în care părul meu foarte, foarte, foarte des a devenit doar foarte, foarte des și apoi instalarea menopauzei, în care părul este doar foarte des, pentru că îmi cad și mai multe fire. Hairstilista mea îmi spune că e și de la stres și o cred. 

Menopauza + stres înseamnă că trebuie să iau masuri, oricâte șampoane și măști de par bune folosesc, oricâte momente de relaxare cu seriale și cărți bune încerc să acopăr. 

Timpul pe care mi-l acord este destul de limitat. 

Stiu că nu trebuie să mă laud cu asta și că trebuie să schimb ceva (de curând am simțit asta pe propria mea piele), dar merg la pilates de două ori pe săptămână, am început să dorm 8 ore pe noapte și să îmi stabilesc niste “reguli” clare de grijă de sine. 

Am citit de curând un material despre americana Adelle Davis (25 februarie 1904 – 31 mai 1974), considerată unul dintre cei mai importanți nutriționiști ai secolului 20. Adelle credea cu tărie că micul dejun este cel mai important și a fost printre primii nutriționiști care au recomandat suplimentele.

 În rutina dimineților mele, pe lângă micul dejun includ și vitaminele: vitamina D, zilnic, tot anul și vitamina C, din septembrie și până în luna iunie. De curând am adăugat și magneziul și vitaminele Hair Nutrition de la Secom, din gama Good Routine. Iau vitaminele întotdeauna după ce mănânc, înainte de prima cafea cu lapte de ovăz.

Mai știu că ar trebui să îmi acord și mai mult timp, dar în primul rand trebuie să fiu sănătoasă iar aici includ și starea de bine. Iar părul meu, de curând tuns deasupra umerilor, trebuie să fie acolo, greu că al Medusei și al reginei Berenice și să rămână la fel de sănătos și în următorii cel puțin 40 de ani. 

Despre bune obiceiuri de îngrijire rezervate nouă și aduceri aminte despre importanția de a avea grijă de noi scriem toate cinci, zilele acestea: Ana Bîtu, Cristina Stănciulescu, Diana Cosmin și Mara Coman, pe scurt: A Cincea Putere, la invitația Secom. 

Aveți grijă de voi. E o mantră bună, de exersat zilnic. 

Surse foto: arhiva personală, Alex Gâlmeanu