Asa s-a potrivit, sa scriu acest material la exact doua luni dupa ce am aterizat in Las Vegas.

Dar astazi nu o sa va scriu despre aventurile lui Avi de la gradinita sau despre proiectele mele cu Las Vegas Art Institute, ci despre o calatorie pe care abia am incheiat-o, pe Route 66, un road trip pe care mi-am dorit de ceva vreme sa il fac.

Am pornit pe traseul recomandat de catre cei de la Review Journal. Nu aveam cum sa facem intreaga Route 66, asa ca am “acoperit” tot ce a insemnat bucata de drum din Arizona de pe acest “Mother Road” care traverseaza aproape toata America. (incepe in California si se termina in Illinois).

Primul stop a fost exact unde incepea Route 66 din aceasta parte a Americii. Erau 46 de grade afara, un vant fierbinte si pot spune ca, desi sunt mare amatoare de caldura, am simtit ca ma topesc.

Apoi am condus (eu am condus, da) in siguranta pana in Oatman, orasel care poarta numele lui Olive Oatman, o tanara rapita la un moment dat de indieni care au ridicat-o la rangul de sora si dupa 5 ani de trait in mijlocul lor au adus-o inapoi acasa. In Oatman punctele de atractie sunt hotelul in care Carole Lombard si Clark Gable si-au petrecut luna de miere in timpul filmarilor la celebrul “Pe aripile vantului”, duelurile cu pistoale exact ca in westernuri (programul artistic are loc o data la cateva ore) si “the burros”, magarii salbatici, urmasi ai magarilor folositi in mina de aici la finele secolului 19.

Magarii sunt foarte prietenosi si cersetori, vin sa te impunga cu capul ca sa le dai de mancare. In toate magazinele de pe strada principala se gaseste “burro food”, asa ca Avi s-a distrat copios si si-a facut cativa prieteni patrupezi.

Dupa Oatman ne-am oprit la Cool Springs, in apropiere de Kingman. Locul a fost construit in 1926 si a servit ca benzinarie cu restaurant care avea in meniu un pui fript ce i-a facut pe fostii proprietari faimosi. Acum Cool Springs este muzeu si magazin de suveniruri. Aici mi-am gasit cea mai frumoasa bratara Native autentica, creata de Jefferson Lee, un artist Navajo.

Kingman a fost urmatoarea oprire, direct la Muzeul Mohave, unde ne-am luat portia de istorie a acestei bucati de Arizona, cu trenuri, mine, cowboy si natives.

Tot in Kingman, la Biserica St. John s-au casatorit Carole Lombard si Clark Gable, la 29 martie 1939.

Apoi am mers spre Hackberry, la o ora distanta de Kingman. Ne-am oprit direct la atractia principala a orasului, The Hackberry General Store, tot o veche benzinarie transformata in muzeu si souvenirs shop, unde Mircea m-a fotografiat intr-o ipostaza cliseistica, langa un clasic Corvette rosu.

In Valentine am vrut sa vedem scoala construita in rezervatia Hualapai, pentru tinerii native Americans, functionala pana in 1937, dar momentan este inchisa pentru renovare si va deveni in curand muzeu. Asa ca am oprit la cateva minute de Valentine, la Peach Springs si am mancat o inghetata in holul de la Hualapai Lodge.

Seara ne-a gasit in Williams, intr-o mica aventura in cautarea unui hotel. Am gasit unul care ne-a placut mult, dar proprietara era parca desprinsa dintr-un film. Avea atatea reguli cu “nu” in fata, incepand cu “no children policy” si incheind cu “ok, accept copilul dar sa nu vorbeasca, sa nu rada, sa nu mearga, etc”. Am anticipat urmatoarea regula pe care ne-ar fi impus-o: “sa nu respire” si am plecat in graba.

In cele din urma am gasit Wild West Junction, la recomandarea vecinilor lor de la The Lodge (care erau fully booked). A fost o surpriza placuta, si nu pentru ca proprietarul este si primarul orasului, un cowboy autentic care a transformat Muzeul John Wayne in restaurant, ci pentru ca am primit Hacienda de aici, foarte frumos decorata. Mai aveam putin si ne trezeam cu Salma Hayek si cu Antonio Banderas la usa.

Dimineata ne-a gasit pe strazile din Williams, o surpriza extraordinara: este un orasel plin de galerii de arta si magazine cu Route 66 memories.

Din Williams am mers intins spre Flagstaff, centru universitar, foarte hip. Tocmai cand Mircea imi spunea “Zona asta imi aduce aminte de San Francisco”, am realizat ca suntem pe San Francisco Road. Am intrat sa vizitam Monte Vista, acest hotel devenit istoric si am fi ramas aici peste noapte, daca domnisoara de la receptie nu ar fi fost atat de acra. Am vrut sa vad camera 105, din care Mary Costigan (a doua femeie din lume care a obtinut licenta unui post de radio, in 1927) isi stabilise studioul. Am vrut sa vad si camera in care a fost filmata o scena din Casablanca. Nu a fost posibil. Ca sa ne ridicam moralul, am mers la barul hotelului, si el celebru si am baut un Strongbow cu multa gheata, servit de Jenn, o barmanita foarte joviala. O sa va povestesc mai multe despre Flagstaff in curand, am pastrat povestea pentru “my Strongbow moment”.

Am ales sa dormim peste noapte la Wigwam Motel, in Holbrook, opera arhitectului american Frank Redford, care si-a dorit sa aduca un omagiu culturii Navajo construind the teepee houses in anii ’30. Imaginati-va un ansamblu de corturi fabricate din materiale speciale, dotate cu paturi, baie cu dus si aer conditionat, intr-o parcare cu masini vechi de epoca. Aici le-am adus un omagiu eroinelor mele Thelma & Louise, in dimineata in care am impachetat si am plecat spre cel mai frumos loc din aceasta “road trip”: Winslow.

Pentru unii Winslow, acest oras Wild West cu puternice accente Navajo inseamna statuia chitaristului ce aminteste de melodia “Take it easy” a celor de la Eagles. Pentru mine Winslow inseamna hotelul La Posada, proiectat de arhitecta americana Mary Colter si inaugurat in anul 1930, in gara orasului, pe circuitul celebrei rute feroviare Santa Fe. Voi scrie despre La Posada si despre faimosii care au dormit aici, precum si despre proprietarii hotelului despre care s-ar putea face un film intr-o poveste separata, pentru ca acest loc va ramane printre preferatele mele si stiu ca voi reveni aici intr-o zi. Va spun doar atat: e un loc magic, din care nu poti vedea lumea decat intr-o perfecta armonie.

Am plecat spre Las Vegas la capatul a trei nopti si 4 zile de American history pe “Mother road”, o experienta pe care o recomand calatorilor pasionati de locuri speciale.

Pe curand, cu noi povesti din aventura mea americana.

Surse de inspiratie foto: arhiva personala