Inainte de a pleca in Spania in decembrie trecut m-am corespondat cu Colored Ideas lady si, pentru ca nu a ajuns inca pe urmele Galei & Salvador Dali, i-am promis ca ii voi dedica acest material. Si o fac acum, cu cea mai mare placere, pentru ca cele 3 zile petrecute la Cadaques au fost revelatia vacantei mele de iarna.
Imi place sa plec la drum de dimineata. Am iesit din Barcelona in dimineata de 3 ianuarie, o duminica solara si am condus pe autostrada plina de masini cu numar de Franta (granita franceza este foarte aproape) si, dupa o oprire pentru cafea si cookies la restaurantul imens ale unei benzinarii, am intrat in “Tinutul Dali”, aflat la doar o ora si jumatate distanta cu masina de orasul lui Gaudi.
Drumul pana la Cadaques este desprins dintr-un film: serpentine care serpuiesc prin munti si la un moment dat incepi coborarea si ti se taie respiratia, pentru ca in fata ochilor ai un tablou compus din Mediterana linistita si case cu acoperisuri stralucitoare.
Ne-am cazat in apartamentul airbnb cu geamuri imense si mobilat Dallas & Dynasy like si ne-am plimbat prin satul de pescari care respira boemie: restaurante vechi, piata de fructe, un supermarket, galerii de arta, un vintage cu piese foarte atent alese, “Cheverissima Vintage” (pe Avinguda Caritat Serinyana 12), stradute inguste si case care, multe dintre ele, au numele scris pe frontispiciu. Multi (se zice ca o treime) dintre locuitorii satului au plecat sa munceasca in Cuba la inceputul secolului 20 si ulterior s-au intors si si-au construit unele dintre cele mai frumoase case. Dar preferatele mele sunt cele construite pe dealuri, in anii ’70, atunci cand satul s-a transformat intr-o adevarata pepiniera turistica, datorita lui Salvador Dali si a intregii sale suite de prieteni faimosi.
Salvador Dali a descoperit Cadaques in copilarie si a revenit acolo ca sa picteze in adolescenta iar ulterior, la finele anilor ’30, s-a mutat impreuna cu Gala la Port Lligat, un alt sat de pescari, la doar 5 minute de mers cu masina de Cadaques.
La Cadaqués au venit in vacante si Picasso, Marcel Duchamp, Man Ray, Joan Miro, Richard Hamilton, Walt Disney sau actrita Melina Mercouri.
Draga Colored Ideas lady, iti recomand sa mananci la L’Hostal, si asta nu numai pentru ca Dali le-a facut logo-ul in 1975 si pentru ca in aceiasi ani ’70 nebuni au petrecut aici Keith Richards & friends, ci pentru mancarea foarte gustoasa si pentru atmosfera. Poti sa vii aici la ceaiul de la ora 5 si sa gusti deserturile. Sunt perfecte.
In afara de prima zi, celelalte doua au fost teribil de ploioase si de friguroase, dar nimic nu e mai placut decat sa stai cu o cafea fierbinte la o bodega de pe malul marii si sa privesti barcile cre se intorc pline de peste, la 10 dimineata.
Lunea muzeele sunt inchise, cel din Cadaques este deschis doar din luna mai si pana in octombrie, asa ca poti incepe turul Dali in Port Lligat, cu o vizita la casa in care artistul a pictat majoritatea tablourilor sale. Artistul a cumparat la finele anilor ’30, 7 case pescaresti pe care le-a transformat intr-o casa-atelier inundata in lumina si inconjurata de o gradina imensa de maslini, cu o plaja linistita. In atelierul de aici sunt si ultimele doua tablouri pictate de Dali, cand Gala inca mai traia. Neaparat sa te plimbi prin gradina, este spectaculoasa. Iar piscina cu props-uri Pirelli si Michelin a fost preferata lui Avi. Pentru ca te stiu mare iubitoare de animale, te pregatesc putin: nu te uita prea mult in sus, o sa vezi intr-una dintre camere (cred ca biblioteca) mai multe lebede impaiate – stii, una dintre obsesiile lui Dali, lebedele, simbolul fertilitatii, ouale, albul. Cred ca mai era si o blana de urs pe undeva. Tu poti sa te focusezi pe partea artistica, asezarea oglinzilor in casa, dressingul si camera in care asculta muzica Gala si gradina nesfarsita.
Drumul spre Figueres dureaza vreo ora, din nou pe serpentine. La Figueres este Teatro Museo Dali, muzeul inaugurat in prezenta lui Dali si a Galei, la 28 septembrie 1974 (aveam aproape 2 ani atunci). Vei petrece aici cel putin jumatate de zi, pentru ca nu vrei sa ratezi nimic. Instalatiile au fost un adevarat Disney Land pentru mine.
Inapoi in Cadaques, drumul pe serpentine seara, cu luminile caselor care se confunda cu stelele este una dintre cele mai frumoase amintiri spaniole ale mele.
Cadaques este celebru pentru Dali, dar si pentru pisicile sale. Pentru ca am ajuns acolo exact dupa Anul Nou si am plecat spre Valencia pe 6 ianuarie, zi de sarbatoare, nu am reusit sa aflu de unde pot cumpara un calendar cu pisici pe care l-am vazut in doua restaurante din sat si nu am reusit sa ma inteleg cu personalul de unde le-au cumparat. Am intrat astazi pe un site si am aflat ca Madame Gabrielle, o frantuzoaica stabilita in sat, a infiintat o mica organizatie de protejare a pisicilor. Orice donatie este de ajutor.
Cadaques este acum pe lista locurilor preferate. As vrea sa revin aici, macar inca o data. Cum am zis atunci cand am vazut privelistea de la geamul apartamentului cinematografic in care am stat? “Cadaques este fericirea”.
Asa este.
La multe calatorii, draga Colored Ideas lady.”The eye has to travel”. Intotdeauna.
NO COMMENT