READING

Reeditarea unei fotografii si alte elegii

Reeditarea unei fotografii si alte elegii

deschidere mare

Miercurea trecuta am fost la Campina cu Avi. Am calatorit cu trenul spre orasul copilariei si adolescentei mele.

Am mai fost cu Avi in vizita la mormantul tatalui meu (disparut din aceasta lume in 16 octombrie 1987), dar niciodata nu l-am dus pe fiul meu ca sa vada casa in care am trait din iarna lui 1972 si pana in iulie 1989.

tata si cu mine

Mi-am amintit ca am gasit printre fotografiile vechi, plimbate din Romania in Israel si inapoi, o poza cu tata si cu mine catarati pe gard. Si mi-a venit ideea sa o reeditez, chit ca eu aveam atunci aproape doi ani si Avi are 9 ani si 2 luni.

cu Avi, 23 octombrie

Miercuri, 23 octombrie a fost o zi superba de toamna iar fotografiile nu au avut nevoie de filtre. Ni le-a facut soferul de taxi care ne-a adus la adresa (strada se numea 11 Iunie si locuiam la numarul 3, acum cred ca e Henri Coanda).

sus, mama si Harry in camera mea, cca 1986, jos, mama, cca 1972, in holul dinspre dormitorul matrimonial

sus, mama si Harry in camera mea, cca 1986, jos, mama, cca 1972, in holul dinspre dormitorul matrimonial

Acum casa a fost transformata in notariat. Noi locuiam la etaj si la parter erau 3 familii: Tanti Marioara si nenea Valentin (veniti in Bucuresti din Ardeal, prin anii ’50); tanti si nenea Chebici (bucovineni) si ocazional Domnul Piedemonte, sotul Doamnei Stella, fosta proprietara a casei, nationalizata in ’48.

bunica paterna, mama, tata si mamaie

bunica paterna, mama, tata si mamaie

Mi-am luat inima in dinti si am urcat la etaj. I-am aratat lui Avi fiecare camera (Doamna notar nu ne-a lasat sa facem poze si a fost mai bine asa). Am revazut in 5 minute zeci de clisee: micul dejun in bucataria de la intrare, mamaie care imi incalzea uniforma pe soba in fiecare dimineata, pana in 1983, cand a plecat de langa noi; bunicul de la Braila, Opapa, care canta pe holul cel lung sau in baie, dimineata, cand se spala pana la brau cu apa rece; Opapa, care imi citea folosind diferite voci, minunatul Opa; tata, cu picioarele stranse sub el, in fata televizorului, cu tigara Carpati fara Filtru in coltul gurii; masa din sufragerie, aranjata mai tot timpul. Mi-am adus aminte de miroul de curat scrobit al fetelor de masa albe intinse de mamaie, de aromele cozonacilor calzi de Craciun. Am revazut bibliotecile din salon si din holul cel mic, care dadea spre dormitorul alor mei. Am vizualizat comoda mamei, cu masa de machiaj si oglinda de care atarnau margele, siraguri intregi;  si mi-am adus aminte de patul din dormitorul scaldat in lumina, unde ma jucam cu martisoarele primite de mama de la elevi de 1 Martie.

Mi-am adus aminte de petrecerile pe care le dadeau parintii mei, cu magnetofonul imprumutat de la Casa Pionierilor si patefonul la care isi punea tata discurile cu Pink Floyd.

Nu am avut acces la terasa camerei mele, dar mi-am amintit de verile in care stateam cu mama la plaja, si de mesele in familie de aici; si de mama corectand lucrari de control la masa de sub streasina, jucandu-se cu o suvita de par. Mi-am amintit de serile in care ai mei ascultau Europa Libera la radiul Gloria iar eu citeam beletristici si pe fundal ascultam topul muzical de la Vocea Americii (anii ’80).

Am trecut fugitiv pe langa ceea ce fusese camara si am revazut rafturile pana in tavan ticsite cu borcane de conserve de zacusca, de muraturi – gogosari, castraveciori, ardei si gogosari umpluti cu varza rosie. Am revazut teancurile de reviste Life, Marie Claire, Vogue si Harper’s BAZAAR ale lui mamaie.

cu bunica paterna si mamaie

cu bunica paterna si mamaie

Mi-am amintit de bunica de la Ploiesti (bunica paterna), care venea la noi in weekend si ne facea tort de mere si mie imi pregatea unul minuscul, in craticioara de jucarie.

In curtea casei era un brad mic. Erau visini si erau nuci. Erau lilieci si tufe de bujori.

In curtea casei ma jucam cu Marius Mera, vecinul de vizavi si cu Nadia Valeanu, cu care am fost prietena de la gradinita si pana cand am plecat din tara si apoi am reluat legatura.

Ce a mai ramas din interiorul casei

Ce a mai ramas din interiorul casei

Din tot ce stiam eu din casa copilariei au ramas oglinzile din interiorul si exteriorul usii cu sertare de la fostul dormitor al Doamnei Stella. Doamna notar m-a lasat sa fac aceste poze abia dupa ce i-am spus ca sunt fiica Domnilor profesori Geta si Dan Pavel; the magic words.

Restul sunt amintirile mele si ale mamei si poezia asta, printre primele scrise de mine, publicata in Israel si apoi intr-o culegere a Fundatiei Culturale Romane, in 1991 (ultimul meu an de liceu/primul an de armata).

Elegii din Casa parasita

coperta Elegii

coperta volum

Trivia: In baia si dormitorul Doamnei Stella au fost filmate scene din filmul “Convoiul” (1981), in regia lui Mircea Moldovan. Imi amintesc de o masa de pranz la noi in sufragerie, cu Margareta Pogonat si cu Ernest Maftei si cu regizorul secund al filmului, Doru Pitaru, care avea o catelusa boxer, Alpha.

Convoiul afis

scena filmata in casa noastra

scena filmata in casa noastra

Margareta Pogonat

Margareta Pogonat

Uite cum am inceput sa scriu si nu ma mai opresc. Cred ca trebuie sa scriu o carte.

Dar ma bucur ca am facut aceasta incursiune in trecut. Cand am plecat din tara, pe 25 iulie 1989, am inchis usa si nu credeam vreodata ca ma voi mai intoarce aici, dupa 30 de ani, in casa in care a copilarit tatal meu si am stat si eu pana la varsta de 16 ani jumatate.

verso volum

Avi a fost foarte impresionat si m-am bucurat mult de felul in care i-a povestit mamei experienta. Nepotul ii povesteste bunicii. Devin sentimentala, iar eu sunt in hiatus poetic de peste 20 de ani.

Casa de la Campina in care am trait 16 ani si jumatate

Casa de la Campina in care am trait 16 ani si jumatate

Aceasta a fost reeditarea unei fotografii. Aceasta a fost reeditarea a celor mai frumosi ani din viata mea, in 4178 de caractere si 912 cuvinte.

 

Surse: www.imdb.com, Wikipedia, arhiva personala


People, Places, Projects, Plans, Special moments, all connected in my journal of memoires. My memoirs, seeking for the good times lived by me & by the others. I believe in gentle hood and in nomad thinking. I believe in the progress of humankind and hope this will happen during my lifetime. Welcome aboard!

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

INSTAGRAM
follow me over here