Vineri, 24 iunie va rămâne o zi grea în istoria privării de drepturi ale femeilor.

Așa cum știți deja, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a abrogat dreptul constituțional la avort al femeilor, câștigat în anul 1973 prin hotărârea Roe v. Wade, lăsând la latitudinea fiecărui stat american să aplice noua legislație . Asta în condițiile în care deja aproape jumătate dintre acestea deja au pregătit terenul cu ceva timp înainte și au început să o pună în aplicare. Missouri, Alabama, Idaho, Louisiana, Iowa, Utah, Mississippi, Arizona, South & North Carolina, și lista continuă. Unele state prevăd excepția incestului sau a violului sau a punerii în pericol a vieții mamei, altele, nu.

Astăzi am scris pe blogurile noastre – Ana Bîtu, Cristina Stănciulescu, Diana Cosmin și Mara Coman despre acest subiect care ar trebui să preocupe fiecare femeie din lume, în acest moment.

M-am născut în anul 1972. Mi-am trăit copilăria și o parte din adolescență în anii crunți ai comunismului, în care femeile erau controlate precum vitele, lunar, ca să nu existe urme ale vreunui avort ilegal.

Nu știu dacă se învață despre asta în manualele de istorie (dar ar trebui), în România comunistă a fost dat decretul 770 în anul 1966, ce interzicea avorturile care nu erau motivate medical, pentru a crește natalitatea.

Nu voi uita niciodată o noapte petrecută la spitalul din Câmpina, în toamna lui 1988. Mama mă internase, fiind la ciclu, ca să sar peste o nouă rundă de practică agricolă. De la camera de gardă se auzeau gemetele de durere ale unei femei și țipetele doctorului de gardă și ale securistei de serviciu care îi cerea să spună cine i-a provocat avort, altfel nu primește ajutor. Femeia aia s-a tânguit ore în șir. Nu știu dacă a apucat dimineața, dar m-am simțit neputincioasă că nu am cum să o ajut, să merg măcar să o țin de mână, să îi spun că îmi pare rău că trăim într-o țară în care femeia este tratată ca un animal de prăsilă.

Deși decretul 770 a fost abrogat în 1990, în prezent este foarte greu să faci un avort la cerere în spitalele din România. Un studiu prezentat de @centrulfilia în 2021 arată că din cei 802 medici ginecologi din cele 171 de spitale care au răspuns chestionarului, doar 275 făceau întreruperi de sarcină la cerere. În pandemie, peste 200 de femei și-au făcut întreruperi de sarcină acasă, fără medic, cu instrumente improvizate, din cauza refuzului primit în spitale.

Dreptul la avort a fost câștigat greu, abia în ultimele trei decenii ale secolului 20, în multe țări democratice – în Anglia, în 1967, în Canada (1969), Danemarca și USA (1973), Austria (1974), Franța și Suedia (1975), Italia (1978), Olanda (1984), Belgia (1990). Femeile din Irlanda și-au pierdut acest drept în anul 1983, din cauza propagandei unor organizații ultra religioase și l-au recâștigat abia în anul 2018.

Am scris toate aceste informatii doar ca să vedeți cât de târziu a fost validat acest drept care ține de alegerea fiecărei femei. Pentru că fiecare femeie trebuie să decidă ce face cu corpul său.

Pentru că uite, avem deja două țări din Uniunea Europeană în care avortul este interzis: Polonia (este permis doar dacă sarcina survine în urma unui abuz sexual sau viața mamei este în pericol) și Malta, unde avortul este interzis aproape în fiecare circumstanță. O femeie malteză care a făcut avort este cercetată penal și ajunge la închisoare.

În Ungaria, avortul medicamentos este interzis. În Cehia și în Slovacia, avortul este aproape inaccesibil, ca și în România, chiar dacă este legal. (sursa: @centrulfilia).

Demonstratie in Franta, solidara cu femeile din Polonia

În weekend am urmărit zeci de conturi de Instagram cu postări pe marginea acestui subiect . La Anca Fronescu (@tanzanianca) am găsit un fragment amar de stand up – “George Carlin back in town” de pe HBO,  în care Carlin  a zis un mare adevăr (în engleză era cu rimă): “Toți acești conservatori pro-life sunt atât de preocupați de viața fetusului, de la concepere și până la 9 luni, dar odată ce te-ai născut, ești pe cont propriu”.

În România sunt mii de copii abandonați la naștere, pentru că cele care i-au născut nu au avut parte de educație sexuală, nu au știut că există mijloace de contraceptie sau chiar că au opțiunea avortului. Din acești copii, câți ajung să fie adoptați? Câți ajung să iasă dintr-un sistem al asistenților maternali și ai centrelor de plasament și să aibă o viață decentă? Statul nu face aproape nimic pentru ei, vă spun asta din experiența personală. Am avut de a face cu acest sistem.

Adevărul trist este că toți acești conservatori naționaliști care își permit să anuleze drepturi greu câștigate, nu au grija zilei de mâine. La fel cum toți ceilalți politicieni din alte țări, care îi copiază, nu au grija zilei de maine, dar au puterea de a schimba și nu în bine viețile a milioane de femei, care se văd peste noapte private de dreptul de a alege pentru corpul lor. Adevărul trist și dur este că această privare a dreptului la avort nu va opri întreruperile de sarcină. Femeile cu posibilități financiare vor practica turismul medical pentru a-și rezolva problema. Cele fără posibilități vor apela la mijloace de întrerupere de sarcină care le vor pune viața în pericol, așa cum deja ne-a arătat istoria. Nicio femeie nu ajunge să facă avort pentru că îi place. Dar dacă a ajuns acolo, înseamnă că a fost nevoită să o facă – prea tânără (România este în topul mamelor minore, în Europa), un viol, o sarcină greu de dus, un soț abuziv, deja 3-4 copii acasă și o situație materială precară, probleme de sănătate, un făt cu malformații, etc. Nu este treaba nimănui să interzică sau să convingă o femeie să nu facă avort.

Asta spune și World Health Organization, aici.

Dacă îi vom lăsa pe acești exaltați să schimbe legi după bunul lor plac, vom ajunge, din păcate, să trăim scenariile distopice “Povestea slujitoarei”, “1984” sau “Years & Years”, miniseria britanică din anul 2019, difuzată de HBO. M-a marcat, pentru că, deși Alexa ajunge atât de performantă încât să stabilească un diagnostic iar medicina să vindece aproape orice boală, lumea se destramă tocmai pentru că drepturile fundamentale ale oamenilor sunt încălcate de politicieni incompetenți și fanatici.

“Years & Years”

2022 este un an greu: războiul din Ucraina, dramele refugiaților din multe colțuri ale lumii, atacurile armate din școli, atentatul din barul gay de la Oslo de săptămâna trecută.

Atâta vreme cât vom asista pasiv și nu vom fi vocali, ni se va mai tăia un drept. Am crezut că o lume a tehnologiei înseamnă progres, și nu un regres al umanității propagate cu ajutorul tehnologiei. My body, my choice. Our freedom, always our choice.

Suntem #acinceaputere, 5 femei care ne cunoaștem de niște ani, care împărțim multe amintiri personale și profesionale de dinainte de pandemie, care ne-am adunat sub parasolarul A Cincea Putere în timpul carantinei (în primăvara lui 2020) și scriem de atunci, din unghiuri diferite și foarte persoanale, pe un subiect ales, fiecare pe blogul său. Astăzi am scris despre  încălcarea dreptului la avort al femeilor, care ține de libertateafiecărei femei de a alege pentru sine.

Surse foto: www.nbcnews.com ,HBO Romania, @centrulfilia, www.dazeddigital.com, ohrh.law.ox.ac.uk, cafebabel.com