READING

The New New Normal

The New New Normal

IMG_7826

La cel mai recent zoom cu dragele mele colege de la #acinceaputere am povestit despre ce ne-a marcat în ultima vreme, de când peste noapte au fost ridicate toate restricțiile, deși pandemia este încă aici. Chiar astăzi, 27 aprilie, când scriu acest text, au fost 1.464 de cazuri noi de Coronavirus în România.

Le povesteam Anei, Cristinei, Dianei și Marei cum complexul UIPath, în apropierea căruia locuiesc, s-a animat, cum parcarea exterioară s-a umplut și cum, într-o dimineață de început de aprilie, în timp ce îmi plimbam cățeii, am auzit, după multă vreme, țăcănit de tocuri pe caldarâm și am simțit în aer miros de cafea de la to go-urile purtate de posesoarele de pantofi cu toc care sporovăiau vesele în drum spre birou.

Așadar, am trecut de “The New Normal”. Suntem la nivelul următor: “The New New Normal”.

Ascult în aceste momente “Somewhere tonight” a lui Beach House, alternată cu “ Endlessly“ a lui Lea Porcelain (care vor veni în vara asta la Summer Well) și scriu despre The New New Normal, așa cum îl văd și simt eu. Un fel de listă care mă duce cu gândul la rubricile acelea de stil cu “ce se păstrează”, ce e “IN” și ce e “Out”.

Zoom-urile și alte variante de întâlniri online s-au păstrat. Până la urmă, sunt mult mai eficiente și ecologice. Nu mai trebuie să te deplasezi pentru o întâlnire poluând folosind mașina. Prefer acest gen de întâlnire care îmi economisește și timp, pe deasupra.

“Îmbrățișarea de pandemie” a înlocuit pupatul. Este o combinație de îmbrățișare “țeapănă”, “tovărășească”, cu capul ferit într-o parte. Cu cât îți este mai dragă persoana, cu atât o strângi mai tare în brațe, dar capul tot este ferit. Cine mă cunoaște, știe cât de pupăcioasă eram înainte. Acum practic aceste îmbrățișări pentru că mă gândesc logistic cât de greu ar fi pentru mine să stau carantinată în casă timp de o săptămână. Am cunoștințe care au avut noua formă a virusului și nu a fost chiar o simplă răceală. Așadar: hello, pandemic hug!

Masca. O port pe stradă mai ales dimineața. Am constatat că mă protejează de mirosul gazelor de eșapament. La orele la care plimb cățeii în timpul săptămânii de lucru, traficul e destul de intens. În spațiile închise port mască. Am fost de curând la American Independent Film Festival la cinematograful Elvira Popescu de la Institutul Francez și toată lumea din sală purta mască. Am avut un sentiment de siguranță.

Masca in The New New Normal este în continuare cu mine. Am în fiecare poșetă masca și dezinfectantul.

Vorbitul la telefon – ca în vremurile de demult, cand era telefonul cu fir și stăteam pe jos la mine în cameră și trăgeam firul luuung, de pe hol și vorbeam cu orele cu prietena Nadia Văleanu…Ei bine, vorbesc mult la telefon cu prietenii, obicei redeprins în timpul carantinei.

Aceste conversații sunt completate de cele din grupurile de what’s up cu prietenii sau cu cele de pe Instagram.

Dar cred că cea mai bună parte a acestei normalități noi este dată de întâlnirile restrânse cu prietenii – grupuri de maximum 8 persoane, în care conversațiile au o savoare aparte. Și ne facem testele rapide înainte. Unii mai zeloși fac chiar un PCR înainte de întâlnire.

În domeniul în care activez (PR), evenimentele cu puține persoane se practică în continuare și le susțin, tot datorită calității conversației și a înțelegerii mai bune a mesajului transmis. Sunt preferate terasele, locurile deschise, și de acum și până prin octombrie, să tot fie astfel de evenimente!

The New New Normal sună suprarealist, în contextul dat. Pandemia nu a dispărut, avem un război care se întâmplă aproape de noi, în Ucraina vecină. O nouă formă de hepatită, cu un nume cât se poate de suprarealist, “hepatita misterioasă” îi afectează pe copii. Se vorbește despre o nouă criză și deja plutim pe un val al inflației. Există produse care se găsesc mai greu. Am așteptat peste o lună să vină mâncarea cățeilor mei, de exemplu. Dar am un acoperiș deasupra capului și fiul meu doarme în patul lui și merge la școală și se întâlnește cu prietenii lui. E în siguranță.

Am vorbit cu câțiva psihologi și răspunsurile au fost izbitor de asemănătoare. Le voi trece cu ghilimele, într-un citat comun: “Cabinetele sunt mai pline acum. Nu mai facem față solicitărilor…În acest New New Normal există aceeași anxietate de la începutul pandemiei, pentru că creierul uman e mai reticent la schimbare…Există două categorii de oameni: cei care zic că nu s-a schimbat nimic și sunt într-un denial total. Și sunt cei care zic că era mai bine înainte…Dar vremurile de acum, acest prezent, nu ne lasă să ne întoarcem la un înainte”.

În seara asta am fost la premiera filmului “Spioni de ocazie” regizat de Oana Giurgiu Bujgoi, un documentar ce împletește perfect frânturi de filmări și fotografii din Al Doilea Război Mondial cu fotografii (semnate Alex Gâlmeanu) și filmări cu actori români din prezent. Mă gândeam cât de ușor și sigur le-ar fi fost acestor spioni să comunice în prezent, în era high tech și câte atrocități ar fi putut opri. Apoi am revenit în prezentul în care, cu toată tehnologia, Ucraina este devastată de orori care s-au perpetuat în fiecare fază a istoriei. The human nature, cele două opțiuni – cei care comit atrocități și cei care încearcă să salveze cum pot și ce pot, oameni, animale, obiecte de artă, cu prețul vieții lor.

Apoi mi-am amintit de un moment recent. Pentru că zilele de Paște au fost foarte liniștite în cartierul meu, am savurat plimbările lungi cu haita mea pe străzile aproape goale. Acum vreo două zile, în timp ce îl plimbam pe Clint pe Bdul Lascăr Catargiu (îi spun în continuare Bdul Ana Ipătescu), ajunsesem aproape de Piața Romană. În fața mea era un grup de femei ucrainene – mame, bunici și puștoaice de diverse vârste, undeva între 10 și 15 ani. Făceau poze cu telefonul și sporovăiau. O bunică îi arăta nepoatei clădirea ASE. O fetiță a fotografiat un crâmpei de iarbă de pe marginea drumului, populat de păpădii. În acel moment m-au podidit lacrimile: o copilă refugiată din țara ei invadată, în care și-a lăsat copilăria, o fetiță care se bucura de veselele păpădii în soarele de aprilie.

A făcut designerul Marina Moldovan un pandantiv acum câțiva ani: “Here & Now”.

Cred că “Here & Now” este răspunsul la întrebarea: “Ce este The New New Normal?”

The New New Normal este acum și va fi și mâine, când este posibil să fie mai greu decât astăzi. Să ne bucurăm de cei dragi, de păpădii, de o zi cu soare dar și de una în care plouă, dar ce frumos miroase după ploaie, și asfaltul e mai curat.

Dar să nu uităm să ne conectăm la ce se întâmplă în jurul nostru, să ne implicăm cât putem. A fost @sadhguru acum o săptămână în România și m-a marcat unul dintre mesajele transmise de acesta, bazat pe statisticile ONU: în 60 de ani putem rămâne fără sol fertil. Așadar: Here & Now, să salvăm ce avem mai de preț: viața.

Ascult acum “Ready to start” a lui Arcade Fire, cea mai potrivită melodie pentru a încheia acest text.

https://www.youtube.com/watch?v=9oI27uSzxNQ&list=RDMM&index=18

 

Vă invit să citiți materialele scrise în oglindă de colegele Ana Bîtu, Cristina Stănciulescu, Diana Cosmin și Mara Coman.

low res

Suntem #acinceaputere, 5 femei care ne cunoaștem de niște ani, care împărțim multe amintiri personale și profesionale de dinainte de pandemie, care ne-am adunat sub parasolarul A Cincea Putere în timpul carantinei (în primăvara lui 2020) și scriem de atunci, din unghirui diferite și foarte persoanale, pe un subiect ales, fiecare pe blogul său.

 

Surse foto: Alex Gâlmeanu (foto de grup A Cincea Putere), arhiva personală


People, Places, Projects, Plans, Special moments, all connected in my journal of memoires. My memoirs, seeking for the good times lived by me & by the others. I believe in gentle hood and in nomad thinking. I believe in the progress of humankind and hope this will happen during my lifetime. Welcome aboard!

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

INSTAGRAM
follow me over here