Eva Cerbu. The exhibition

deschidere mare

Pentru ca retrospectiva Eva Cerbu de la Muzeul Taranului Roman se va incheia duminica aceasta, voi reda mai jos notitele mele prezentate in cadrul conferintei din data de 9 iunie. Atunci am vorbit impreuna cu coechipiera mea draga Vicki Nicola despre PR, arta, moda (colectia Andreei Buga inspirata de lucrarile Evei Cerbu) si despre legatura stransa dintre tot ce inseamna lumea in care traim si profesam.

deschidere mare 2

cu Vicki Nicola, dupa conferinta din 9 iunie, MTR

cu Vicki Nicola, dupa conferinta din 9 iunie, MTR

cu Vicki Nicola si cu Andreea Buga

cu Vicki Nicola si cu Andreea Buga

Pana cand veti parcurge randurile: mergeti sa vedeti expozitia, s-a muncit mult, Andreea si Adrian Buga au facut o treaba extraordinara. Si nu am spus numai eu asta, ci toti cei care au vazut-o.

Andreea Buga, Argo Art

Andreea Buga, Argo Art

Adrian Buga, Argo Art

Adrian Buga, Argo Art

In display in Sala Tancred Banateanu, MTR, intrarea din Strada Monetariei.

Iar din toamna va veti bucura ochii cu fotografiile din Campania Eva Cerbu/Andreea Buga, realizata de Ovidiu Buta si fotografiata de Oltin Dogaru intr-unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania.

Eva Cerbu, shooting de campanie Andreea Buga. Oltin Dogaru on set by Ovidiu Buta

Eva Cerbu, shooting de campanie Andreea Buga. Oltin Dogaru on set by Ovidiu Buta

Asadar:

Eva Cerbu

Eva Cerbu

 

Toata viata Evei Cerbu s-a desfasurat in contexte. (Si pentru mine Eva a venit ca un context al timpului : bunicul meu matern s-a nascut la 24 august 1907, Eva Cerbu s-a nascut la 24 august 1924).

 

  1. Contextul cheie

S-a nascut intre cele doua razboaie mondiale ; a fost unicul copil al unui cuplu sablon al vremii : mama – casnica si tatal, singurul care aduce bani in casa; tatal – maistru metalurgist. Un context atipic unei familii de evrei, care de regula se imparteau in doua categorii sociale pana la Cel de Al Doilea Razboi Mondial : negustori si intelectuali. Tatal Evei este maistru. Si iata, Eva Kaufman invata de la tatal sau sa deseneze si este atrasa de munca fizica si de tot ce se petrece intr-o uzina.

EVA CERBU 2 Eva Cerbu, trepte

  1. Contextul camaraderiei & al studiilor si practicii. La 16 ani Eva este data afara din scoala. Vorbim de anul 1940, cand evreii nu au mai avut voie sa mearga la scoala si la facultate impreuna cu ceilalti copii/studenti. Eva urmeaza cursurile Scolii Tehnice Evreiesti, singura scoala evreiasca in Europa in momentul deschiderii, la 11 decembrie 1940. Aceasta politehnica va fi inchisa la randul sau in iunie 1943. Dar Eva va merge mai departe, la o noua scoala speciala pentru tineri evrei, de desen tehnic-ingineresc. Eva invata aici, in 12 luni, desenul de afis, de moda, desenul industrial. Profesorul a fost nimeni altul decat M. H. Maxy, la sectia de arte decorative.

Apoi Eva a urmat „Școala de Arte pentru evrei” (într-o clădire de pe strada Principatele Unite, apoi pe strada Sfinților, în spatele bisericii)./ Cartierul evreiesc / A urmat desființarea școlii, după august 1944, iar clasa lui Maxy a continuat să existe, sub forma « mobila » : la Liceul Cultura sau in micul atelier al lui Yvonne Hasan, unde le-a cunoscut Eva pe Alma Redlinger si pe Eva Cerbu, care aveau sa-i devina prietene pentru toata viata.

Sistemul de predare al lui Maxy a fost foarte important pentru Eva. Venita dintr-o familie de « doers », a continuat astfel munca de « tehnician » si a combinat-o cu tot ce a acumulat in anii de scoala din punct de vedere al culturii generale si estetice.

 

  1. Contextul politico-artistic.

Cineva mi-a spus acum cateva luni, cand i-am aratat cateva imagini cu lucrarile Evei Cerbu : « Asta a fost comunista ». M-am uitat din nou la lucrarile alese de Adrian Buga pentru albumul Eva Cerbu si da, sunt acolo multe lucrari cu oameni ai muncii in diverse ipostaze, dar Eva s-a nascut intr-o familie de muncitori. A fost fascinata de mica de uniformele muncitorilor, de costumele nationale, de munca fizica. Nu stiu ca Eva Cerbu sa ii fi pictat pe Gheorghiu Dej sau pe Ceausesti & intreaga lor curte. Eva a desenat si pictat oameni simpli. Si a lasat in urma o fresca extraordinara a anilor de comunism. Eva a surprins « real people » si i-a redat in stilul sau : cu o tehnica de grafician impecabila, o imbinare a culorilor ce te duce cu gandul la cartile de benzi desenate. Si am vazut in album cateva fotografii facute de artista, pe care mi-ar placea sa le vad intr-o expozitie viitoare Argo Art. Personajele Evei dialogheaza.

Va chiar spunea, in 1961: În legătură cu această problemă atât de importantă – omul în creația noastră –, documentarea din acest an mi-a relevat aspecte cu totul surprinzătoare. Eu nu sunt peisagistă. Oriunde mă duc, caut omul, sau mai exact oamenii. La Săvinești, primul lucru care te solicită este peisajul industrial vast, complex, impresionant, modern. Dar unde-i omul? A fost o problemă. Trei săptămâni nu mi-au ajuns. Am stat șase. Altădată lucrurile mergeau mai ușor. De pildă, anul trecut, la Topalu, totul era mai obișnuit, mai simplu, oamenii erau pretutindeni. Aici era cu totul altceva. În această uzină automată, abia la două-trei etaje întâlnești un om. Te sui, de pildă, la etajul opt și prin podeaua de grilaj vezi până la parter. Te amețește. Omul e la o masă, învârte butoane. Ți se pare că stă degeaba. Filatura e de o curățenie exemplară: covoare, lumină fluorescentă, relon strălucitor (o bobină pare o sticlă de lapte translucidă). Peste tot lucruri noi, neobișnuite. Până și mașinile sunt altfel. La parter fete în uniformă: aceeași bluză, aceeași basma, aceiași pantaloni, aceeași culoare brună, aceleași covoare de iută, totul foarte geometric. La filatură numai tineri. Îi vezi cu cărțile în mână, învățând, studiind, făcând fișe. »

 

Eva, din expo

Eva, practica agricola

La fabrica de textile

practica 2

  1. Contextul calatoriilor. In afara tarii, Eva Cerbu a fost in RDG, Ungaria, Polonia, in Grecia, Bulgaria si Israel. In Romania, la Buzău, Săvinești, Balcic, Topalu, Șantierul Galați, Fabrica de textile, la Fabrica de construcții. Toate au fost calalorii de documentare si de observare a oamenilor. Artista a realizat in fiecare calatorie zeci, sute de schite, pe care, odata intoarsa acasa, le distribuie in povestile sale realiste-comuniste cu o sinceritate fantastica.

Eva, apus

  1. Contextul culorilor & al modei

Toate lucrarile Evei Cerbu au o tusa eleganta. Lautarii si dansatorii de hore sunt eleganti. Tarancile din satele Dobrogei sunt elegante. Femeile din Buzau si Babadag sunt elegante. Tigancile sunt elegante. Vapoarele din portul Galati sunt elegante. Iar tractoristii, Cazangiul de la Grivita, otelarul, hamalii, amintesc de desenele lui Tom of Finland.

Iar femeile din tablourile cu scene de la fabrica de paine si cele de la fabrica de textile (dulapul de bobine arata ca o coperta Harper’s BAZAAR sau Vogue din anii ’40 de razboi) sunt de o eleganta si o cromatica memorabile. Tablourile din seria practicii agricole sunt elegante. Eva a reusit sa uniformizeze elegant perioada comunista. Cine s-a nascut in anii ’60, ’70 si a facut macar un an de practica agricola stie ca de regula asta se intampla toamna, in septembrie, octombrie si era al naibii de frig dimineata si ne imbracam in straturi si peste venea o salopeta albastra care numai « fit » nu era. Well, personajele Evei arata ca niste modele de pe podium. Nu sunt frumoase, dar atrag atentia. Nu seamana la fata si nici la forma corpului, dar totusi au ceva in comun : o solidaritate cromatica foarte frumoasa.

La fel sunt si lucrarile din seria « in miscare », cu sporturile si cele cu balerinele. « baletistele ». Iar lucrarea « Privind apusul » este minunata : cinci femei se uita in zare si, daca privesti mai atent, observi cate detalii stilistice sunt acolo si culorile hainelor si accesoriilor. Minunat.

Eva Cerbu, baletistele

« Carusel » este o bucurie de expozitie. Daca sunteti in Bucuresti in acest weekend, mergeti sa o vedeti.

Ovidiu Buta, conferinta din 14 iulie 2016, un adevarat regal

Ovidiu Buta, conferinta din 14 iulie 2016, un adevarat regal

Si sa cumparati si painea Eva Cerbu de la Pain Plaisir, este inspirata de seria tablourilor sale realizate in urma unui studiu la o fabrica de panificatie.

painea Eva Cerbu de la Pain Plaisir

painea Eva Cerbu de la Pain Plaisir

Eva Cerbu, afis expo

 Eu sunt Zina in prima zi de expozitie, 2 iunie 2016

Eu sunt Zina in prima zi de expozitie, 2 iunie 2016

 

final material

Eva, tiparnita

Eva, cuierul si fusta

Surse foto : Alberto Grosescu, Argo Art, arhiva personala

 

 

 

 


People, Places, Projects, Plans, Special moments, all connected in my journal of memoires. My memoirs, seeking for the good times lived by me & by the others. I believe in gentle hood and in nomad thinking. I believe in the progress of humankind and hope this will happen during my lifetime. Welcome aboard!

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

INSTAGRAM
follow me over here