Nespresso este pentru al treilea an la rand cafeaua oficiala a Festivalului International de Film Transilvania, din efervescentul Cluj Napoca.

Imi place sa-i spun „cafeaua de festival”, pentru ca Nespresso este partener de cursa lunga a Festivalului de Film de la Cannes (deja de 11 ani), a Festivalului de Film „Karlovy Vary” si a Festivalului de Film de la Berlin.

Am mers pentru a doua oara consecutiv la TIFF si cred ca parteneriatul cu Nespresso s-a nascut din pasiunea mea pentru cafea – Nespresso, desigur – din pasiunea pentru filme, si nu in ultimul rand pentru ca iubesc Clujul, pe care-l consider a doua mea casa, unde am prieteni din zona artei contemporane si a designului de obiect si vestimentar.

TIFF 2018 a avut loc anul acesta in perioada 25 mai – 3 iunie si, in afara zecilor de proiectii de film, au avut loc in paralel evenimente cinefile, vernisaje si conferinte pe tematici futuriste de film (INFINITIFF), dar si intoarceri in timp, cu proiectii de filme cult din anii ’60, ’70, ’80 si ‘90.

Clujul meu #noeminespressotiff a insemnat 4 zile pline (30 mai – 2 iunie), cu 4 filme vizionate, 3 expozitii, 2 conferinte de presa memorabile, multe revederi cu oameni dragi si vreo 16 cafele baute, dintre care “premiata editiei” a fost Indryia from India de la Nespresso. Alin Dorobantu, ambasador Nespresso a adaptat pentru TIFF reteta de cafea Pink & Sparkling ce include bineinteles , cafea, un strop de gin tonic si sirop de zmeura.

Editia TIFF de anul acesta a fost un omagiu adus lui Ingmar Bergman, care ar fi implinit 100 de ani pe 14 iulie.

Afisul festivalului, cu Maia Morgenstern si Oana Pellea, a reeditat o scena iconica din filmul “Persona”, cu Liv Ullmann si Bibi Andersson, care a fost proiectat intr-o retrospectiva Bergman TIFF. Expozitia de la Muzeul National de Arta Cluj a fost un omagiu adus costumelor din filmele lui Bergman, un dialog vizual intre costumele din filmele lui Bergman, create de Max Goldstein,“Mago” (porecla sa, “vrajitor”, in italiana) si Marik Vos si designeri romani, sub bagheta curatoriala a lui Lucian Broscatean. Expozitia a fost realizata cu sprijinul Ambasadei Suediei si va fi adusa si la Bucuresti (va tin la curent cu detalii).

Despre conferinta de presa cu Anna Szeles, invitata la TIFF si premiata pentru intreaga cariera, va invit sa cititi materialul de pe blogul Cristinei Bazavan.

In curand voi scrie si eu, in oglinda cu Cristina, cateva similitudini intre emigrarea superbei Szeles si a fiului sau cu cea a mea si a mamei mele.

grup vesel de cinefili: de la dreapta la stanga, Manafu, Mara Stroe, Cristina Bazavan, eu si Mr. Otrava

Revenind la filme, am mers pe recomandarile lui Mihai Chirilov din editia Marie Claire de mai si pe cele ale Cristinei Bazavan si iata ce am vazut si mi-a placut la aceasta editie:

“Bobbi Jene”, un documentar minunat despre coregrafa americana Bobbi Jene Smith, care a dansat timp de 9 ani in celebra companie de dans contemporan Batsheva.

cu Tiberiu Capudean, everywhere in Cluj

Am vazut “Maria by Callas: In Her own Words”, filmul documentar de debut al fotografului Tom Volf, lansat anul trecut, cand s-au implinit 40 de ani de la disparitia Maria Callas. Volf a adunat timp de aproape 6 ani scrisori si insemnari ale celei care a fost una dintre cele mai importante voci de opera din toate timpurile. Mi-a placut cum a introdus regizorul real people in film, fani ai divei din diverse tari si perceptia acestora despre Callas. Este un film care cumva ii face dreptate Mariei Callas, care era considerata de multi prea rasfatata si pretentioasa, cand in realitate isi cerea drepturile din punct de vedere profesional si personal. Va las sa descoperiti acest film, care este ca o seara la opera si la cinema intr-un singur spectacol.

statuie in gradina Institutulu Francez Cluj

Eu am zis ca “Bergman island” (2004), documentarul regizoarei suedeze Marie Nyrerod’s este o lectie de inspiratie si pentru cei care activeaza in PR. O sa vedeti de ce, in filmul lansat cu 3 ani inainte de moartea marelui regizor suedez, filmat aproape in intregime pe insula Faro. Locul a fost descoperit de Bergman atunci cand a realizat filmul “Through a Glass Darkly”(1961), caruia i-au urmat inca vreo 4 filme realizate pe aceeasi insula dezolanta, printre care si “Persona”.

Cel de al patrulea film vazut la TIFF este „Charleston“, debutul de lung metraj al regizorului Andrei Cretulescu, pe care va recomand sa il incurajam si sa mergeti sa vedeti o pelicula cu o coloana sonora superba (cea mai frumoasa coloana sonora de film romanesc vazut pana in prezent): Get Well Soon, Dengue Fever, Pretties for You, Harlequin_Jack, Noir Désir si Pipe’s Not Dead; cu actori impecabili si o scenografie splendida. Ii veti vedea pe Șerban Pavlu, Radu Iacoban, Ana Ciontea, Victor Rebengiuc, Ana Ularu, Dorian Boguta, Gabriela Popescu. Imaginea poarta semnatura lui Barbu Balașoiu, montajul a fost realizat de Cătălin Cristuţiu, scenografia de Mălina Ionescu, muzica originala a fost compusa de Massimiliano Nardulli iar sound design-ul ii apartine lui Marius Leftărache.

Filmul a intrat in cinematografe in data de 8 iunie.

Victor Rebengiuc, credit photo Adi Marineci

Astept filmele de TIFF la Bucuresti, pentru ca am pe lista “Touch Me Not” regizat de Adina Pintilie, documentarul “Westwood: Punk, Icon, Activist” (l-am ratat si la Festivalul Filmului de Moda din aceasta primavara, de la Bucuresti); “Foxtrot” al regizorului israelian Samuel Maoz, scurt metrajele romanesti si macar o parte din filmele premiate la TIFF, despre care puteti citi aici. 

Expo Lucian Pintilie, la Casa de Cultura a Studentilor Cluj

In incheiere vreau sa mentionez ca anul acesta i-am adus si eu un omagiu lui Alex Leo Serban, care a fost un reper in materie de filme pentru mine si multi altii: stiu cat de mult ii placea sa poarte slapi si am avut Havaianas-urile cu mine, aproape in fiecare zi.

Revin cu alte adorate si memorabile descoperite la TIFF 2018. Fug sa-mi mai fac un Nespresso cu lapte rece.

Cristian de la Nespresso, Cristina, Mara, Alin de la Nespresso, Manafu si Otrava

Surse foto: Rollercoaster PR, TIFF, arhiva personala