Carolyn Janssen, The New York Times

La ora la care editez acest material, colegele mele de la #acinceaputere le-au scris deja pe ale lor. Tema de astăzi este una care ne privește pe toți, ca cetățeni ai acestei țări democrate, în care drepturile oamenilor ar trebui respectate: proiectul de lege x 430/2022, care prevede creșterea pedepselor cu închisoarea pentru posesia de droguri în vederea consumului propriu și eliminarea posibilității sancționării cu amendă penală.

Există o petiție inițiată de Asociația Sens Pozitiv, alături de Asociația Accept, ARAS- Asociația Română Anti-SIDA, Asociația Parada, Asociația MozaiQ LGBT, Asociația Aliat Pentru Sănătate Mintală, în care sunt expuse clar motivele pentru care acest proiect de lege nu ajută cu nimic consumatorii de substanțe și nu este în concordanță cu noul cod penal românesc, cu practicile europene în acest sens și cu recomandările ONU, care menționează prevenția și tratamentele adecvate pe primul loc și totodată recomandă dezincriminarea consumatorilor.

Luni, 26 septembrie a avut loc o conferință de presă cu tema ”SERVICII, NU PEDEPSE !”, organizată de Aras București, Sens Pozitiv, Romanian Harm Reduction Network (RHRN),  în cadrul căreia au vorbit specialiști cu experiență, care de zeci de ani tratează și ajută persoane care au consumat sau consumă droguri: Alina Dumitriu (Directoare Executivă Sens Pozitiv), Eugen Hriscu, medic psihiatru și psihoterapeut, specializat în adicții, Maria Georgescu (Directoarea Executivă ARAS), Alina Bocai, (ARAS, cu o vastă experiență, a lucrat și la ONU), Monica Dan, psihoterapeut și Luis Mendao, reprezentant GAT, activist la nivel European pe HIV și harm reduction (reducerea riscurilor associate consumului de droguri), încă din anii ‘80.

Am urmărit înregistrarea conferinței și așa am aflat cu tristețe că Ministerul Sănătății din România nu oferă servicii psiho-medicale persoanelor dependente de droguri. Nu există clinici de dezintoxicare. Nu există campanii de prevenție.

Luis Mendao a vorbit despre “Modelul portughez”, și cum în decursul a 30 de ani, numărul persoanelor dependente de substanțe din Portugalia a scăzut drastic.

Cum? Prin 4 pași implementați, cu lobby cu autoritățile și apoi prin colaborarea cu acestea: O nouă abordare a problemei persoanelor care consumă droguri. O strategie națională care a implicat atât Ministerul Sănătății cât și poliția și justiția. Schimbarea tratamentului consumatorilor dependenți de droguri (prin programe experimentale) și dezincriminarea consumatorilor. În 1990, 70% din persoanele aflate în închisorile portugheze fuseseră condamnate în urma arestărilor pentru consum propriu de substanțe, în cantități foarte mici.

În prezent, majoritatea țărilor europene renunță la incriminare și la incarcerare și pun accent pe asistență medicală și psihologică a consumatorilor iar numărul acestora este în scădere. Exact opusul proiectului de lege care, deși încă nu a fost aprobat și sper să nu se întâmple asta, deja se fac abuzuri din exces de zel.

Din petiția menționată mai sus am aflat că  80% din numărul total al capturilor DIICOT din ultimii 4 ani este pentru cantități de substanțe mai mici de 5 grame, destinate consumului propriu.

Nici experții pe harm reduction din ONG-urile de la conferința “Servicii. Nu Pedepse” și nici structurile polițienești ale statului (ANA sau DIICOT) nu au fost consultate atunci când a fost propus acest proiect de lege absurd, care este împotriva oamenilor.

Vă invit să citiți acest articol scris de criminologul Vlad Zaha pentru Vice România. Asta pentru că vroiam să scriu și eu despre eșecul campaniei împotriva consumului de droguri în US în timpul administrației lui Ronald Reagan, un model pe care vor să îl copieze acești politicieni care propun o lege fara sa consulte psihoterapeuții și personalul medical care lucrează cu persoane dependente și care propun soluții în baza bunei lor practici cu consumatorii dependenți.

Aici puteți citi interviul Cristinei Stănciulescu cu Eugen Hriscu, pentru Republica.

Las și un fragment de interviu, pentru că aici este adevărata problemă pe care trebuie să o rezolve acum autoritățile, și nicidecum aceste sancțiuni absurde:

“Pe măsură ce scad fondurile pentru prevenire și tratament, cresc cele pentru poliție și penitenciare. O parte importantă în procesul de prevenire este să faci societatea să răspundă adecvat problemei. Fiindcă avem un incendiu și noi nu facem decât să mai punem niște paie.”

Vă aduceți aminte de serialul “Orange is the new black?” Cam asta este și situația în România în acest moment. Câți foști încarcerați au fost reintroduși în societate? Cum poți să arestezi un tânăr care a încercat o dată un drog ușor și să crezi că acesta va fi reintegrat după 5 ani de detenție? Când este știut că în penitenciare din România (și din multe alte țări) traficul și consumul de droguri sunt “o tradiție”?

Am rugat-o pe Alina Dumitriu (Directoarea Executivă Sens Pozitiv), să sumarizeze situația actuală în ceea ce privește prevenția și educarea tinerilor care sunt principalii vizați în acest proiect care a ajuns deja pe masa discuțiilor din Camera Deputaților:

“Pedepsele nu au ajutat niciodată, ba din contră. Campania “drog zero” a administrației Reagan nu a avut alt succes în afară de capitalul politic, pe care îl și vizau. Asta se întâmplă și la noi, în acest moment.
Nu poți să spui că vezi interesul consumatorului, al familiei acestuia sau a societății când tu nu ai nici un fel de expertiză și nu te consulți cu absolut nimeni care are expertiză și experiență în ce privește consumul de droguri și riscurile asociate acestuia, precum și metodele de reducere a riscurilor.
Am spus-o și o mai spun, nu putem lua decizii despre consumatorii de droguri fără ca aceștia să stea la masa la care se iau deciziile și să contribuie. Nu se poate să facem legi și nimic despre ei, fără ei.
Domnii deputați PNL au plagiat textul de pe un site penticostal și l-au transformat în propunere de lege. Acești domni nu înțeleg particularitățile consumului din România.

Țara noastră se situează ca procente sub limita europeană iar adevărata noastră problemă este consumul de Noi Substanțe Psihoactive, numite și etnobotanice sau legale, care în anii 2009-2010 se găseau la fiecare colț de stradă, în așa zisele “magazinele de vise”.
Aceste substanțe nu ies la testele existente la Poliție și nici la cele pe care PSD își propune să le efectueze în școli. Asta consumă atât mare parte din tineri, începând cu vârsta de 10 ani, cât și adulții consumatori de droguri intravenoase. Hai să găsim măsuri ținând cont de aceste particularități ale consumului din România. Hai să ne inspirăm din exemplele de bună practică de la țările cu un consum controlat. Nu de la cele care au eșuat.”

Din 30 septembrie intră în cinematografele din România filmul “Ancheta unui scandal de stat” (Enquête sur un scandale d’etat), un thriller politic despre corupție și droguri, distribuit de Independența Film.

Este bazat pe cazul real al fostului șef francez al agenției antinarcotice, acuzat în 2017 de contrabandă cu droguri la scară largă. Este despre corupția la cel mai înalt nivel și “chestionează formele de discurs public în contextul traficului de droguri” (am preluat din comunicatul de presă primit).

Filmul este regizat de Thierry de Peretti, cu Roschdy Zem, Pio Marmaï și Vincent Lindon în rolurile principale. Iată, un film la care mă voi duce, tocmai pentru “formele de discurs public” în ceea ce privește consumul de droguri.

Trailerul, aici:

https://www.youtube.com/watch?v=5tzXCHN64kY

Vă invit să citiți articolele scrise de colegele mele, Ana Bîtu, Cristina Stănciulescu, Diana Cosmin și Mara Coman.

Suntem #acinceaputere, 5 femei care ne cunoaștem de niște ani, care împărțim multe amintiri personale și profesionale de dinainte de pandemie, care ne-am adunat sub parasolarul A Cincea Putere în timpul carantinei (în primăvara lui 2020) și scriem de atunci, din unghiuri diferite și foarte persoanale, pe un subiect ales, fiecare pe blogul său.

Surse foto: www.nytimes.com, www.vanityfair.com, @alina.dumitriu, Independența Film