Am intalnit-o pe Irina Margareta Nistor la Cluj, la cea mai recenta editie TIFF. Nespresso mi-a facut o mare surpriza, pentru ca imi doream s-o cunosc de ceva vreme pe cea a carei voce am auzit-o pentru prima data in 1988, la Casa Tineretului din Campina. Tin minte ca era un film de actiune cu Chuck Norris, da, iata o coincidenta simpatica. Stiam de la Cristina Bazavan ca este un interlocutor minunat si iata-ne intr-o dimineata de vineri, la cafea pe terasa unui restaurant, in prima zi cu soare dupa 5 zile de film si ploaie la Cluj.

Pot sa va spun ca nu stiu cum a trecut o ora cu doamna Nistor. Dar stiu ca am raspunsuri la cateva intrebari si in plus, niste povesti cinefile minunate si multe amintiri de familie, ale sale si ale mele, care au in comun cafeaua, obiceiurile culinare si de salon si felul extraordinar in care am trait anii comunismului printre”ssst-uri”, reviste frantuzesti, carti si filme cenzurate.

Noemi Meilman: Care este topul 3 al Irinei Margareta Nistor cu scene memorabile in care se bea cafea in filme?

Irina Margareta Nistor: “Breakfast at Tiffany’s”(1961), pe prima pozitie, mai ales ca eu, la vremea cand l-am vazut, nu imi imaginam sa ajung la New York. Sa bei cafea dintr-un pahar de plastic, pe strada, era fascinant. In Romania nu se gasea cafea, era mai pretioasa decat aurul.
Apoi e ”Frantz” (2016), regizat de Francois Ozon, un film franco-german, a carui actiune se petrece dupa primul razboi mondial. E o scena in care familia se intalneste dimineata, in sufragerie, la micul dejun. Cuplul isi pierduse baiatul in razboi si alaturi de ei era o ipotetică nora. Cafeaua se bea din cesti fine din portelan, iar prima cafea a zilei se potrivea de minune cu conversatia si cu ziarul proaspat sosit. In filmele romanesti se bea putina cafea; se bea multa supa, in schimb☺. Tacticos! Dar in Romania cafeaua are si alt farmec: cel al ghicitului. Uite, asta ar trebui sa inventeze si Nespresso: cafeaua care sa lase un fel de zat, sau o ceasca speciala, care sa iti arate cum va fi viitorul, mereu optimist!

Al treilea film: “Garcon”. (1983). E acolo scena cu Yves Montand, in rol de chelner intr-o cafenea, iar in film sunt memorabile intalnirile subtile la cafea. Practic, toata lumea te invita, cel mai des, la o cafea‘’

Noemi Meilman: Care este prima amintire legata de cafea?

Irina Margareta Nistor: ‘’A inceput cu un neadevar. Aveam migrene si ai mei ma invatasera sa merg singura la doctor, sa ma descurc. Am venit de la medic si le-am spus ca neaparat trebuie sa beau cafea, ca sa imi treaca migrenele. La noi in casa se bea multa cafea, de obicei fara zahar și foarte tare si aromata. Era un adevarat ritual. Bunicul prajea cu grija si mare pricepere boabele verzi și tata le rasnea mai apoi, strict pentru cateva cescute, ca sa nu se trezeasca mirosul imbatator. Si asa am inceput eu sa beau cafea, impreuna cu mama și tata. Aveam in salon o masuta rotunda, inalta, in jurul careia erau doua fotolii comode. Tata statea pe o canapeluta, putin mai departe de noi, pentru ca fuma, nu gluma! Era momentul cel mai frumos al zilei. Cafeaua merge cu dulceata si serbet. Asa erau serviti musafirii. Serbetul se pune nu mai mult decat o lingurita si se tine intr-un pahar cu apa rece. E greu sa iasa unul perfect, mai ales cel de zmeura. E o mare arta sa stii sa-l faci. La manastiri mai exista serbet. Este o moda venita din Orient: se bea cafea si serbet in apa rece, cand te trezesti din somn, dupa ce iti faci siesta…’’

In timp ce povestea Irina Margareta Nistor despre serbet, mi-am amintit de Mamaie, Valeria Demetrian, cum venea pe terasa cu o tava mare, cu cesti cu cafea neagra ca noaptea si cu paharele de cristal cu serbet de trandafiri. Ah, daca ar fi existat Instagram atunci, Valeria ajungea pe Advenced Style.

Noemi Meilman: Care a fost primul film dublat in anii comunismului?
Irina Margareta Nistor: ‘’Ah. A fost un film de groaza, “The Fury”, cu Kirk Douglas (care apropo, e centenar între timp, și a fost candva pacient la Sanatoriu, la d-na Aslan!).
Filmele dublate erau vizionate si la teatrul din Craiova, ca sa se autofinanteze. Da, si apoi a fost facut documentarul “Chuck Norris vs Communism”, scris si regizat de Ilinca Calugareanu, care locuieste la Londra”.

Noemi Meilman: Stiu ca designerii romani Alina Morar (partenera Ilincai) si Catalin Valean s-au ocupat de costumele din film.
Irina Margareta Nistor: “Da, chiar am fost la o prezentare de moda a Alinei, tot la Cluj. Mi-a placut ideea de super erou si pancartele cu Chuck Norris, drept salvator. Si cand au schimbat prim ministrul si l-au pus pe Ciolos, tot el era o varianta, sigur cu haz, ca asa e romanul, hatru! Chuck in viata reala e profund anticomunist, a aflat de film si s-a bucurat ca a schimbat ceva, un pic in tara asta”.

Noemi Meilman: Una dintre sectiunile de la TIFF cu mare priza la public este No Limits, dedicata unor subiecte inca tabu in societatea noastra. Cum vedeti necesitatea acestor filme?
Irina Margareta Nistor: ‘’Tocmai ce a fost marele scandal cu profesoara care le-a recomandat elevilor sai sa vizioneze “Total Eclipse” (1995), filmul regizat de Agnieszka Holland, bazat pe corespondenta dintre poetii Paul Verlaine si Arthur Rimbaud. Tatal unui elev a sarit ca ars, profesoara a fost sanctionata, ceea ce mi se pare total nedrept. Cum poti sa apropii niste adolescenti de Verlaine si Rimbaud, daca nu le dai un film? Sa treci prin viata fara sa-i descoperi? Mai ales ca era un scenariu nu excesiv de explicit, cum este “120 de batai pe minut”, de exemplu, care a luat acum Grand Prix du Jury la Cannes. “Eclipsa Totala” nu este un film interzis minorilor si e foarte delicat facut. Ce sa facem acum, sa-i negam pe Cocteau, pe Visconti? Si am o lista nesfarsita…si pe Cezar, nu? Totul porneste de la necunoastere. Secretul este sa nu se exagereze. « Una mujer fantastica » este cu un transexual. Sa-l interzicem ? Daca se pastreaza un echilibru…stam prost cu cantarul. Lucrurile sunt mai acute decat acum 20 de ani.”

Noemi Meilman: Care este cel mai drag film dublat?
Irina Margareta Nistor: “Tot “Doctor Zhivago” (1965), regizat de David Lean, orice as face. E anticomunist, e cu un doctor si cu Omar Sharif. E scena aceea splendida cu florile de gheata. Stii, mi se pare extraordinar, in noiembrie 2017, la Festivalul de la Psihanaliza și Film de la Londra, documentarul “Chuck Norris vs. Communism” va fi comentat in sala David Lean. Este in cladirea in care sunt decernate Premiile BAFTA.’’

Noemi Meilman: Ce ne puteti spune despre filmele cu Hercule Poirot?
Irina Margareta Nistor: ‘’Pai, as putea sa spun ca il ador pentru ca ii plac si lui bomboanele fine de ciocolata, e rafinat, e atipic, vintage si foarte destept.’’

Noemi Meilman: Care sunt cele mai dragi 3 amintiri de la Cannes Film Festival, din toti anii?
Irina Margareta Nistor: ‘’O amintire este cu Alain Delon, la o editie la care a fost proiectat filmul “Plein Soleil” (1960) si Alain Delon a declarat ca Elvira Popescu este cea care l-a indemnat sa joace si teatru. Atunci am fost mai mandra ca niciodata de Elvira Popescu si de faptul ca o romanca i-a schimbat destinul lui Delon si a daruit oamenilor un mare actor de teatru.’

Plein soleil, Alain Delon si Merie Laforet

Alta amintire nu este de la Cannes, ci din studio, atunci cand a luat Cristian Mungiu Palme d’Or (pentru “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”) si eram la TVR, unde urma sa comentez impreuna cu Laurentiu Damian pe TVR Cultural. La un moment dat aud in casca: “Mai ziceti o data Buna seara, ca sunteti in direct si pe TVR 1. In momentul in care au anuntat – si noi tot asteptam, ca se inmanasera deja ceva premii, tensiunea crestea – mi s-a inecat vocea, cand am transmis enorma reusită. Am revazut secventa asta anul acesta, cand l-am aniversat pe Mungiu, in Iasiul natal, la un deceniu de la victorie. Nici ceilalti actori din film nu vazusera momentul anuntarii premiului. Vlad (Ivanov) avea spectacol in seara respectiva la Teatrul National si Ilinca Tomoroveanu a dat vestea pe scena … Sa fiu la Cannes sau in Studio în 2007? As fi ales tot Studioul TV, pentru ca eu am dat vestea cea buna, vocea mea a fost mesagerul.

Si a treia amintire? Stateam si asteptam sa intru la pelicula Sofiei Coppola: « The Bling Ring » si la Cannes stai la niste cozi maricele intre filme, sunt mai multi ziaristi decat locurile din sali. A venit cineva la mine si mi-a zis: “Buna, ce faci?” (Ca in celebrul titlu al Lui Alex Maftei ). Nu o cunosteam, nici ea nu ma cunostea, era din Timisoara si pasionata de cinema. O cheama Mirela Arimia si am ramas bune prietene. Acum e managerul meu!”

Noemi Meilman: Ce filme de la TIFF 2017 recomandati?
Irina Margareta Nistor: ‘’Mi-am ales cateva filme pentru festivalul meu de psihanaliza (“Divanul și Ecranul”), din 7-10 decembrie.
Recomand “Una mujer fantastica”, un film premiat cu Ursul de Argint la Berlin pentru cel mai bun scenariu, deși toata lumea a crezut ca va lua Ursul de Aur sau cel de argint pentru stralucita interpretare ; apoi “Frantz” al lui Ozon, “Le silence de la Mer”, al lui Jean-Pierre Melville, un clasic remarcabil. Și mai este “Dalida”, am vazut ca si ea bea cafea in film!
“Vesnica intoarcere acasa”, din Ucraina, unde aceleasi replici sunt spuse de mai multe personaje si actori diferiti: Un ceai, o cafea? Intrebare pusa pe diverse tonuri. Sunt foarte multe filme, nu am apucat sa vad decat vreo 10.

Sunt niste documentare pe care le-as recomanda. “Planeta Petrila”, in care iti schimbi imaginea despre mineri. As vrea sa o pastram pe cea din ’77, cand au aruncat cu pietre in elicopterul lui nea’ Nicu si nu cea cand minerii au venit sa ne cotonogeasca pe strazile capitalei. Le face dreptate Andrei Dascalescu, care a mai facut un documentar acum niste ani, “Constantin si Elena”, unul extrem de tandru despre bunicii lui. Mai sunt niste filme in avanpremiera, “Aniversarea”, regizat de Dan Chisu, ultimul film al lui Mircea Albulescu, in care a jucat cu Simona Bondoc (partenera lui și în Anna Karenina), montat de Alice Barb la TNB. Mai este “Breaking News”, pe care abia astept sa il vad, am citit scenariul, am fost si in comisia CNC. De-abia astept, in primul rand pentru ca este facut de o fata, Iulia Rugina si scenariul este scris de trei fete: Iulia Rugina, Oana Rasuceanu si Ana Agopian. Sunt ceva regizoare femei, per total, nu si in Romania, asa ca sunt entuziasmata de aceasta exceptie, aproape!
Stii ca regizoarea lui “Dalida”, Lisa Azuelos, e fiica lui Marie Laforet, care e si cantareata si actrita, si ca Marie a jucat cu Delon, tot in „Plein Soleil” / “In plin Soare”, alaturi de Elvira Popescu? ‘’

Asa s-a incheiat intalnirea mea cu Irina Margareta Nistor, cu care sper sa ma revad in luna decembrie, la Muzeul Taranului Roman, la Festivalul sau de Psihanaliza si film.

Revin cu jurnalul meu de TIFF, in curand.

Irina Margareta Nistor, iti multumesc. Esti fantastica!

Surse foto: http://revistatango.ro, http://www.pbs.org, http://ro.ign.com, http://www.ovidiumuresanu.com, https://usefulstooges.com, http://www.musicboxfilms.com, http://www.dvdclassik.com, https://www.emaze.com, http://www.vogue.com, http://www.slantmagazine.com, http://movieboozer.com, https://thefashioneaste.com, http://theredlist.com,
http://icr.ro/madrid/4-luni-3-saptamani-si-2-zile-1858