Ieri ne-am luat La Revedere de la Regele Mihai de Romania, ultimul rege care a trait si a domnit in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, ultimul care a mai putut sa povesteasca, prin amintiri directe, cum a fost atunci.
Nu l-am cunoscut personal. Eram in Israel atunci cand i-a fost refuzata vizita in Romania, in 1992.
In anul 1995 (lucram la Ambasada Israel din Bucuresti), Regele Mihai a fost invitat sa planteze un copac in Gradina Muzeului Holocaustului, Yad Vashem, in cadrul unei ceremonii prin care mama sa, Regina Elena, a primit post mortem titlul de “The Righteous Among The Nations”.
In timpul razboiului, Regina Elena a salvat mii de evrei, impreuna cu rabinul Safran. A fost o femeie curajoasa, care a reusit sa tina piept unui guvern pronazist. Iar fiul sau a avut o profesoara extraordinara.
M-am nascut in comunism, in 1972, intr-o familie in care partea mamei este evreiasca si partea tatalui este crestina. In timpul razboiului, intre 1941 si 1945, parintii mamei mele au fost prizonieri inlagarul de la Moghilev, in Transnistria. Mama s-a nascut in 1946, la un an dupa intoarcerea lor din lagar.
Tatal meu s-a nascut in 1942, la Campina, unde tatalul lui a fost rezidentul sef al Vaii Prahovei. Una dintre misiunile lui a fost sa ii aresteze pe legionari. Dupa razboi, comunistii l-au arestat si a stat in cercetari 4 ani, plimbat prin inchisori, pana cand l-au eliberat iar la scurt timp dupa aceea, a murit. Tatal meu a fost dat afara din scoala si a facut liceul la seral. A fost crescut de bunica mea si de sora bunicului meu.
Fiecare familie are o istorie a ei, cu povesti de film. Sper sa invatam cu totii, colectiv, sa nu ii mai lasam pe cei buni sa plece atat de repede, sa nu mai renuntam atat de usor.
Asta este o speranta valabila oriunde in lume in acest moment, in care tot mai multe tari sunt conduse de guverne corupte si ignorante.
So long, King of Romania!
NO COMMENT