Numai când mă aud că zic “încerc să…”, deja mi se face rușine, dar cumva îmi satisfac vanitatea că spun adevărul. Dar cum ar fi să zic? “Fac asta tot timpul?” Și aici mă refer astăzi la risipa alimentară.

Pentru că, numai la începutul acestei luni am citit un material pe platform Republica.ro, scris de Carmen Malahov, cu o statistică frapantă: “fiecare român aruncă anual în medie 70 de kilograme de alimente”. În România nu s-au realizat studii locale, dar o echipă de la ONU a făcut un calcul estimativ din care a reieșit că toți românii aruncă în medie, anual, 1,35 milioane de tone de hrană. Aici intră și gospodăriile, și tot ce înseamnă HORECA business.

Tot din acest studiu reiese că, la nivel global, 17% din hrana produsă este aruncată. 17%, asta în condițiile în care inegalitățile sociale sunt tot mai discrepante și în acest secol 21, iar în ultimii doi ani situația s-a agravat și mai mult, din cauza pandemiei. Mai exact, 33 de milioane de oameni nu își permit o porție decentă de mâncare. (o statistica UE).

Pe https://www.bloomberg.com găsiți multe detalii despre risipa de alimente, multe date fiind primite de la WWF International.

Într-un alt material, citit acum câteva luni pe forbes.ro, scris de Laura Cioba, am descoperit statistici la fel de triste, în ceea ce privește risipa de hrană în România: 24% din hrana aruncată este mâncare gătită, 22% fructe, 21% legume și 1% carne. În mediul urban se aruncă mai multă mâncare decât în mediul rural. (sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvolării Rurale – MADR).

Vorbeam cu Ana Bîtu, Cristina Stănciulescu, Diana Cosmin și Mara Coman, în ziua în care ne-am adunat într-un Zoom, după zeci de corespondențe pe what’s up-ul #acinceaputere și toate 5 am decis să scriem, în prag de pregătiri de decembrie, despre risipa alimentară. Mă întrebam cum este posibil ca România și alte țări din fostul bloc comunist să fie fruntașe europene în ceea ce privește the food waste? Să fie oare o reacție rebelă la toți anii de restricții alimentare? Dar au trecut totuși peste 30 de ani de la revoluțiile ’80-’90 și războaiele din fosta Iugoslavie. Suntem în criza migrației, în plină pandemie, poluarea are efecte alarmante asupra calității solului cel roditor pentru grâne. Intrați pe site-ul WWF – România și pe cel internațional. O să găsiți acolo multe materiale pe acest subiect.

Astăzi de dimineață, tot pe grupul nostru, ne întrebam care sunt cifrele reale, pentru că fiecare dintre noi găsise alte surse, cu alte date statistice, dar toate destul de grave. Cum s-a ajuns aici?

Provin dintr-o familie în care nu se risipea mâncare. Am mai scris despre bunicii mei materni, care au fost 4 ani în lagăr la Moghilev, în Transnistria, în Cel De-al Doilea Război Mondial. Nu am multe amintiri cu Omama, dar nu voi uita niciodată diminețile cu Opapa. Stăteam în bucătăria noastră de la Câmpina și în fiecare dimineață, micul lui dejun consta într-o cană de ceai cu miere și lămâie (tăia o felie foarte subțire de lămâie) și o felie de pâine unsă cu un strat foarte subțire de unt (untul acela comunist, plin de apă). Porționa felia în cubulețe perfect simetrice. Nu lăsa nicio firimitură.

Mamaie, Valeria Demetrian (mătușa tatălui meu) a fost responsabilă cu gătitul la noi în casă până cu puțin timp înainte să plece dintre noi. Femeia asta fantastică făcea niște feluri de mâncare de-a dreptul gourmet, cu toată hrana raționalizată și cu toate greutățile vremii. Dar nu arunca nimic, niciodată. Mi-o amintesc, cât de ordonat și calculat lucra. Avea o bucată de vită (pe vremea aia mâncam și eu carne), gătea și o mâncare cu sos și cu garnitură de cartofi natur, făcea și o supă cu găluște și o salată de boeuf. Măduva mi-o dădea mie, cu sare.  Acum îmi cer iertare tuturor vitelor a căror măduvă am mâncat-o, pentru că nici schingiuită nu aș mai pune gura pe carne vreodată (dar asta este o altă poveste).

Mamaie făcea și mâncare de gutui (cea mai bună mâncare de gutui) și când rămânea pâine, o usca, o punea într-un săculeț de pânză (făcut tot de ea), apoi o pisa și făcea pesmet pentru șnițele; sau o tăia cubulețe și făcea imediat o supă de roșii cu crutoane.

Mamaie făcea dulceață de vișine și de nuci, toate culese din pomii de la noi din curte. La final de august, scotea o oală imensă și pregătea zacusca, pe care o “monta” în borcane pregătite, pe care lipea etichete pe care am avut și eu onoarea să scriu. Pregătea și borcane de murături; cei mai buni ardei umpluți cu varză roșie și căței de usturoi. Toate erau etichetate și datate, apoi erau ațezate pe rafturile din cămară.

Zero waste era în casa noastră. Acțiunea se petrecea în anii ’70-’80.

Ce reușesc eu să pun în aplicare, din ce am învatat de la mamaie:

Nu arunc fructele. Ca orice mamă insistentă, tot cumpăr mere, banane, portocale. Ca prin minune, de multe ori bananele ajung în faza de Banana Bread a la @mazilique. Când deschid frigiderul ca să iau untul și ouăle și siropul de agave, găsesc invariabil câte un iaurt pe care îl salvez de la expirarea de peste două zile și îl pun în amestecul prăjiturii care salvează o risipă mică.

Merele sunt și ele salvate într-o plăcintă iar portocalele devin un suc proaspăt și de nerefuzat.

Resturile de brânză vor fi incorporate într-o tavă cu cartofi franțuzești.

Iar smântâna aceea dulce de care uitasem cu desăvârșire cere un Tiramisu, pentru că am oricum în permanență capsule de cafea de la Nespresso și pișcoturi bio.

Știti când arunc eu mâncare? Atunci când mă apuc să pregătesc ceva nou și nu îmi iese. Cum a fost acum două săptămâni, când am vrut să fac o salată a la russe. Avi a mâncat, săracul, din politețe, în prima zi. Apoi am aruncat-o. Și mi-a fost rușine, dar chiar nu era gustoasă deloc.

Pâinea rămasa, dacă nu am în plan să fac supă cu crutoane, o păstrez și hrănesc colonia de porumbei de la Perla și uneori păstrez două felii pentru un mic dejun cu ouă ochiuri în pâine.

Am mai învățat să pregătesc porții mai mici de mâncare. Nu mai fac o oală întreagă de supă/ciorbă, doar jumătate. Nu mai pregătesc ghiveci pentru 3 zile, ci pentru două.

Nu mi s-a întâmplat vreodată să arunc desertul…de când pregătesc eu prăjituri; neverJ.

Revenind la materialul din republica.ro, acesta aduce și o știre care, dacă din motive etice nu îi poate insentiva pe operatorii economici, măcar din interesul de a recupera bani:

România a adoptat Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, care prevede o serie de obligații pentru operatorii economici din domeniul alimentar. Sunt amintite acolo: realizarea unui plan anual de diminuare a risipei alimentare, sesiuni de comunciare cu angajații pe tema risipei, cuantificarea risipei de alimente, idei de măsuri de redistribuire/utilizare a surplusului. “Din perspectivă fiscală, sponsorizarea acordată în condițiile prevăzute de lege (sub formă de produse) asigură o recuperare prin intermediul creditului fiscal a costurilor aferente și pare a fi o soluție utilizată și în alte țări pentru diminuarea risipei alimentare.” Să vedem cum va funcționa acest proiect.

În caz că nu știați despre acest site,  https://foodwaste.ro,  găsiți acolo info care ne ajută să fim mai atenți cu listele de cumpărături. Până la urmă, educația este cheia. Iar partea asta cu respect your food este extrem de importantă. Mă gândesc numai la animalele sacrificate pentru hrană. Știți câte pulpe de pui sau resturi de miel am văzut aruncate în pungile care zac aruncate pe străduțele pe unde îmi plimb câinii? Mă gandesc numai la persoanele fără adăpost care nu au ce să mănânce. Puțini vecini cunosc, printre care și Balls și Nicolai to Go, să lase caserole cu mâncare pentru cei aflați în căutare de hrană. Dar asta este, din nou, o altă poveste.

And back to risipa de hrană: este un subiect important. Nu ești mai “ajuns/ă” dacă ai frigiderul plin și arunci jumătate din el. Cumpărăm cât avem nevoie. E ca o mantră, un bun plan și reminder pentru noi toți.

Las aici un alt site cu info pe subiect: https://thefoodwasteatlas.org

Noi suntem Ana, Cristina, Diana, Mara și Noemi și am revenit cu #goodhabits pentru #acinceaputere. Încercăm să scriem mai des și pe subiecte despre care, chiar daca scriu și alții, sunt de bună “reamintire”.

Surse foto: https://ec.europa.eu/, https://thefoodwasteatlas.org, Pinterest, www.artsy.net, #acinceaputere