Feminitate, sororitate

În martie scriem despre feminitate la #acinceaputere.

Când am văzut subiectul pe grupul nostru de what’s up, am avut un flash cu un pandantiv-mărțișor pește albastru ca cerul de furtună, așezat cu șnurul alb-roșu pe o farfurie albă cu bordură aurie, la o masă de prânz din casa părintească. Era prin anii ’70, poate chiar 1979. Era de 1 Martie și tata pusese acolo mărțișorul pentru mama. Cred că și acum îl mai are, pentru că ani de zile l-a purtat la gât, pe un lanț din aur patinat. Noemi de atunci (aveam vreo 7 ani) a păstrat această amintire vie în sertarul memoriei. Mi s-a părut un gest atât de natural de iubire și de tandrețe. Tatăl meu a fost un galant și un fin. A iubit-o mult pe mama, din clipa în care s-au întâlnit și până când a părăsit această lume, în 1987. A iubit-o pe mama în fiecare zi, nu doar în luna martie, “luna femeilor”, cum apare ea în calendarele colective, din secolul 20 și până în prezent. 

Mama, tata, bunicul si bunica materna, cca 1972, anul nasterii mele.

De la bijuteria cu peștele albastru încerc să merg pe firul subiectului feminitate într-o înșiruire de imagini care emană feminitate memorabilă, de la fotografiile lui Helmut Newton și până la cea a fotografei suprarealiste & foto reporter de război (în WW2) Lee Miller, fantastica Elsa Schiaparelli, colecționara Peggy Guggenheim sau artista Tamara de Lempicka;  o fotografie a Ralucăi Roșu (care a fost un icon al bloggingului cu substanță din România); desenele Irinei Marinescu, tablourile Tamarei de Lempicka sau cele ale lui Orly Yanay; poeziile Ninei Cassian, ale Norei Iuga sau ale Tatianei Ernuțeanu.

Elsa-Schiaparelli-portrait.-Photo-credit-Courtesy-of-Maison-Schiaparelli
by Helmut Newton
desen de Irina Marinescu
Lee Miller
Pictura de Orly Yanay
Raluca Rosu fotografiata de Irina Gache
Tamara de Lempicka

Orice intrare în scenă a lui Mylene Farmer emană feminitate.

Mylene Farmer

Orice gen care își definește identitatea ca femeie și vrea să fie femeie este feminină. 

Și mă bucur că nu mai citesc sau aud de “sexul slab”, expresie care m-a iritat dintotdeauna. 

Hedy Lamarr

Abia în ultimii ani au apărut articole despre inteligența unor staruri Hollywood-iene din secolul 20, admirate doar pentru frumusețea lor și comentate pentru numărul relațiilor de iubire pe care le-au avut, dar despre care nu s-a scris și că sunt foarte inteligente, unele chiar briliante: Heddy Lamarr (care a inventat, printre altele, un sistem de ghidare a undelor radio care au ajutat armatele aliate în WW2), Marilyn Monroe, care în realitate era inteligentă și spirituală și a scris poezie bună; sau Brigitte Bardot, care este una dintre primele activiste pentru drepturile animalelor și care, prin fundația care îi poartă numele, a contribuit la salvarea a mii de animale și construirea de adăposturi în Franța. A donat chiar și pentru o campanie de sterilizare a câinilor din România, în anii 2000 de început. 

Cred că Audrey Hepburn a fost printre primele actrițe despre care s-a scris, în afara articolelor despre cât era de frumoasă, de feminină, de Givenchy icon, că a fost și ambasador UNICEF și a contribuit foarte mult la sensibilizarea opiniei publice cu privire la situația critică a copiilor din Etiopia și Sudan.

Fiecare își poartă feminitatea așa cum simte. Cel mai important este ca noi, toate femeile, să fim unite și să avem grijă să nu ne pierdem libertatea. În Iran, în Afganistan și în alte colțuri de lume, femeile sunt private de drepturi fundamentale din cauza unor regimuri fanatice și protestează cu prețul vieții. În Rusia sunt femei care și-au pierdut viața sau au fost închise pentru că au avut curajul să protesteze împotriva războiului din Ucraina și/sau împotriva dictatorului.

Mi-am propus să recitesc “Al doilea Sex” și sunt curioasă ce concluzii voi avea la final, la 25 de ani distanță de la prima lecturare.

Un lucru e sigur: Feminitatea are mult curaj în acest secol.

Vă invit să citiți și articolele scrise de colegele mele, Ana, Cristina, Diana și Mara, pe același subiect.

Acest material face parte din seria #acinceaputere: 5 femei care ne cunoaștem de niște ani, care împărțim multe amintiri personale și profesionale de dinainte de pandemie, care ne-am adunat sub parasolarul A Cincea Putere în timpul carantinei (în primăvara lui 2020) și scriem de atunci, din unghiuri diferite și foarte persoanale, pe un subiect ales, fiecare pe blogul său. Astăzi am scris despre feminitate, ca să subliniem clișeul acesta al lunii martie. 

Apropo, știați că 1 Martie este Ziua Internațională împotriva discriminării? Discriminarea de orice gen. 

Surse foto: www.italoamericano.org, Wikipedia, www.newyorker.comwww.kobo.comwww.libristo.ro, Alex Galmeanu, arhiva personală.


People, Places, Projects, Plans, Special moments, all connected in my journal of memoires. My memoirs, seeking for the good times lived by me & by the others. I believe in gentle hood and in nomad thinking. I believe in the progress of humankind and hope this will happen during my lifetime. Welcome aboard!

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

INSTAGRAM
follow me over here