M-am nascut in 1972, in plin comunism, atunci cand si cei mai optimisti dintre romani au inteles ca doctrina libertatilor egale era departe de realitatea cotidiana. Tot in acei ani era mai greu sa economisesti.
Imi aduc aminte si acum ca singurul membru al familiei care depunea bani la CEC, luna de luna, era Opapa, bunicul patern; poate si din cauza ca era inginer, calculat si extrem de ordonat.
Aveam o pusculita in care strangeam banii primiti de la prietenii parintilor mei sau de la prietenele de cafea si barfe mondene ale lui mamaie (matusa paterna). “Recolta” cea mai mare era in cancelaria de la Liceul Nicolae Grigorescu din Campina. De cate ori imi insoteam parintii la scoala (de regula, in perioada de dinaintea vacantelor), veneam acasa cu poseta plina de bani de la profesorii colegi cu ai mei.
Odata pusculita umpluta, mergeam sa imi cumpere ceva. Uneori imi ajungeau banii pentru jucaria dorita, dar in cele mai multe cazuri era nevoie de o mica suplimentare de fonduri. Nu stiu acum sa va povestesc cu exactitate de o anumita jucarie cumparata din banii adunati, dar imi amintesc perfect ca, in iarna lui ’88, pe o zapada generos asternuta peste orasul copilariei mele, am mers cu mama la unul dintre magazinele “de pe centru” si ne-am cumparat doua pufarine: mama, una alba, eu, una roz. Haina mea a fost cumparata din banii stransi in ultima mea pusculuta pe taram romanesc (ulterior am emigrat in Israel) si am purtat-o cu mare placere.
Dar, exista un mare dar, toate aceste “savings” nu m-au facut sa inteleg mai exact care e treaba cu economiile. Am fost crescuta sa cheltui cat am. Iar intr-o familie de profesori era mai greu in anii ’80 sa economiseasca bani, cu toate meditatiile pe care le dadeau si orele lucrate in plus.
Am fost educata sa nu stric jucariile si lucrurile (pentru ca orice lucru trebuie respectat, pentru ca a costat bani), dar adevarata valoare a banilor am inteles-o abia atunci cand am muncit pentru ei, si nu i-am primit pentru ca eram mica si simpatica si cuminte sau pentru ca ii ajutam pe ai mei sa stearga praful in casa. Primii bani castigati au fost la varsta de 16 ani, atunci cand, timp de doi ani si jumatate, am facut baby-sitter. Strangeam bani si mi-am cumparat haine si carti si m-am simtit tare bine.
Tot dupa emigrare, mai exact dupa ce mama a incasat primul salariu de la job-ul cel stabil, primul lucru pe care l-a facut a fost sa faca asigurare de viata, pentru ea si pentru mine si sa imi deschida un cont de economii. Si acum, deja de 27 de ani, mama imi depune bani in acel cont, pentru ca “nu se stie niciodata ce o sa se intample”, mi-a spus. O sa va intrebati de unde atata grija pentru niste oameni care nu au fost educati in spiritul occidental.
In septembrie 1986, am fost cu mama in vizita in Israel. Ea mai fusese o data, in anii ’70, eu, niciodata si era timpul sa imi revad rudele si pe copiii prietenilor nostri, pe care ii vedeam rar, atunci cand veneau in Romania, in vacantele de vara. La cateva zile de la sosire, mama a inceput sa se simta foarte rau iar totul a culminat cu o coma, cu pierderi de sange si cu internarea de urgenta la Spitalul Rambam din Haifa. Era o sarcina extrauterina. Nu voi uita niciodata acea zi (aveam 13 ani si jumatate). Am crezut ca o pierd pe mama. Nu aveam asigurare medicala, nu exista asa ceva in Romania la acea vreme si toate cheltuielelile de spitalizare au fost achitate de prietenii mamei.
A fost practic prima noastra lectie si poate de aceea suntem atat de atente acum cu tot ce tine de neprevazut si de viitor, in general.
Revenind in Romania lui 2017, conform unui studiu realizat la nivel international in 2015 de către Standard&Poor (S&P), una dintre cele mai importante trei agentii de rating din lume, si de Banca Mondiala, Romania se afla pe ultimul loc in Uniunea Europeana din punct de vedere al ratei de “alfabetizare financiara” a populatiei. Iar la nivel mondial, Romania ocupa locul 123 (din 143 de state analizate), dupa Republica Moldova, Pakistan si Rwanda. Concluzia studiului este ca in Romania, educatia financiara apare tarziu in viata cetatenilor.
Zille trecute am fost invitata impreuna cu fiul meu, Avi (care implineste 7 ani in luna august), la un workshop organizat de Metropolitan Life si asociatia Junior Achievement.
Workshop-ul face parte din programul dezvoltat de catre cele doua entitati, MetLife Foundation si Junior Achievement, fiind sustinut si de Ministerul Educatiei. Programul este implementatat in prezent in 18 tari din Europa si din Middle East si se numeste Life Changer / Schimbam Vieti. Practic, prin Life Changer sunt puse bazele educatiei finaciare inca din copilarie, pentru ca generatiile viitoare sa fie mai responsabile si independente financiar.
Programul Life Changer a fost inceput in Romania in 2015 si pana in prezent a fost implementat in 73 de scoli din 20 de orase din Romania. Ca si cifre, 3061 de elevi din 114 clase si 95 de profesori au experimentat cursurile de educatie financiara. Testele din 2016 arata ca elevii care au participat la cursuri stiu ce inseamna un buget, o asigurare de viata sau de calatorie.
Toate informatiile primite la acest workshop au venit exact dupa ce, cu numai o saptamana in urma, ii spuneam lui Avi ca urmeaza sa ii fac asigurare de calatorie pentru vacanta la bunici. La jumatatea lui iulie il voi trimite pentru prima data singur la parintii mei, urmand sa merg sieu sa imi petrec cu el o saptamana, in luna august. I-am explicat lui Avi de ce este necesara o asigurare de calatorie, de la ipoteza bagajului pierdut si pana la cea a nevoii de a merge la un medic. Cititorii mei parinti vor zambi cand vor citi mai departe: De fiecare data cand plecam in vacanta ii povestesc lui Avi despre asigurarea de calatorie. Repet asta in diverse faze ale varstei lui, pentru ca sunt constienta de faptul ca intr-un final va intelege notiunea de a te asigura.
Pentru moment stie ca asigurarea este egala cu mai multa liniste, cu siguranta. Iar la cursul Life Changer a inteles care este difrenta dintre a curata si a repara, ce este mai costisitor dintre cele doua actiuni. I s-a propus si un exercitiu, cel de a economisi bani pentru a-si cumpara o jucarie dorita sau o haina (da, lui Avi ii plac hainele si pantofii, si nu l-am influentat, sa stiti).
Am hotarat sa isi inceapa un mic jurnal financiar si sa isi noteze de fiecare data cand primeste bani pentru pusculita, ziua calendaristica si suma respectiva. Intr-un colt al caietului vom face o lista a obiectelor dorite si cat costa fiecare. Asa va intelege mai bine valoarea banilor. De comun acord, am hotarat ca banii din alocatie sa fie depusi intr-un cont de economii ce va fi deschis cand Avi va implini varsta de 18 ani.
Tot la capitolul planuri, am ales Metropolitan Life ca firma asiguratoare pentru intreaga familie, pentru ca m-am documentat si politele lor familiale sunt foarte bune si avantajoase. Mi-a mai placut faptul ca Metropolitan Life colaboreaza in Romania, in afara de Junior Achivement si cu Fundatia United Way si cu Salvati Copiii si se implica in proiecte umanitare si de educatie financiara. Sunt genul de persoana pentru care toate aceste lucruri conteaza, atunci cand trebuie sa aleg. Si de regula aleg bine, atunci cand este vorba despre familia mea.
Metropolitan Life este prezenta in Romania de 18 ani, dar firma mama, Metropolitan Life Insurance Company a fost infiintata la New York, in 1868. Compania are in prezent 100 de milioane de clienti, in 50 de tari. In Romania sunt deja peste doua milioane de persoane asigurate.
Pana la urma, Life Changer nu este doar pentru copiii nostri, ci si pentru noi. Si noi mai avem multe de invatat atunci cand vorbim despre educatie financiara. Dar siguranta este pe primul loc pentru mine. Imi place sa dorm linistita noaptea.
Revin cu un jurnal de vacanta al lui Avi si sunt tare curioasa cum isi va gestiona banii in lunga vacanta de vara.
Mara Coman, Ioana si Maria, colegele noastre de curs Life Changer
The Life Changer class
Andreea Vasiliu, Verita si Silvia Parpala si Oana Calin, McCann PR
Surse de informatie:
http://www.metropolitanlife.ro/ro/Produse-Individuale/index.html
https://www.facebook.com/MetropolitanLifeAsigurari/
Surse de inspiratie foto: Metropolitan Life, McCann PR Romania, arhiva personala
NO COMMENT