Duminica trecuta am vazut la MTR „Chipuri, locuri/ Visages villages”, filmul lui Agnès Varda si JR, nominalizat la Oscar la categoria „Cel mai bun documentar” si care a castigat la Cannes, in 2017, L’Oeil d’Or si Palme de Whiskers.

Dupa ce am iesit din sala, am relizat ca, asa cum l-au descris si criticii, filmul asta este un imn sublim adus bucuriei de a trai.

La un moment dat ma gandeam ca as vrea sa nu se mai termine. Mi-a placut tot: Intalnirea dintre regizoarea belgiana adoptata de Franta in anii 60 si fotograful si muralistul JR; felul in care filmul o prezinta pe Madame Varda, supranumita „bunica Nouvelle Vague”, in varsta de 90 de ani si pe JR, de 35 de ani, creatorul proiectelor Portrait of a Generation sau Face 2 Face.

Varda a intrat in lumea vizualului dupa ce studiase psihologia la Sorbona si fotografia la Scoala de Arte Frumoase. Primii banii i-a castigat din fotografiile de nunta si botezuri.

JR a inceput sa fotografieze real people dupa ce a gasit un aparat foto in metroul parizian, in 2001.

Dialogurile celor doi, micile certuri de artisti, road trip-ul in camioneta lui JR, transformata in studio foto, plajele Normandiei, oamenii pe care ii intalnesc si ii fotografiaza, totul m-a convins ca „Visages villages” devine unul dintre filmele preferate vizionate pana in prezent.

Este acolo si militantism, si ecologie, si dragoste, si istorie, si transformari ale oraselor, nostalgie (momentul Guy Bourdin si cel in care este amintit sotul lui Agnes Varda, regizorul Jacques Demy).

Varda spune ca este „un film de pace”, in timp ce Paris Match considera ca cei doi, impreuna, creeaza „magia”.

Pentru a verifica unde ruleaza in prezent „Chipuri, locuri”, va invit pe pagina de Facebook a filmului, promovat de prietenii de la ROLLERCOASTER PR.

Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=EZ_kkqwBs7Q&t=51s

Surse foto: RollerCoaster PR.