Tracey Emin

In primele zile ale lui martie, Avi, fiul meu a sugerat intr-o seara sa ne uitam din nou la serialul „The Durrells in Corfu” (pe HBO GO). A fost serialul cu care ne-am inceput carantina, acum fix un an. A fost panaceul nostru din fiecare seara, in prima luna de carantina, dupa ce toata ziua ne uitam la stiri, comandam totul online si incepeam sa ne adaptam la o noua viata provizorie.

Pe 11 martie s-a implinit un an de cand Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat oficiala pandemia la nivel mondial.

Ieri s-a implinit un an de cand Romania a intrat in carantina (16 martie-15 mai 2020). Astfel de date numai noi ni le vom mai aminti…noi si Wikipedia.

Desi am mai mentionat acest subiect si pentru #acinceaputere si in diverse alte contexte, am hotarat, impreuna cu Ana Bitu, Cristina Stanciulescu, Diana Cosmin si Mara Coman sa scriem de aceasta data despre ce am invatat in toata aceasta perioada.

Am incercat sa iau la rand tot ce am scris din martie 2020 si pana luna trecuta si cumva am parcurs, ca intr-un jurnal, ce a fost relevant pentru mine ca sa pot sa tin optimismul si realismul ca intr-un cantar de bucatarie;  si sa coc Banana Breads dupa retetele lui Mazilique si sa prepar supe frantuzesti de legume in timp ce vorbeam mult pe Facetime cu mama, aflata la mii de km. departare.

In perioada 6 aprilie –   am scris, intr-o cronologie a optimismului-realismului-suprarealismului  despre playlist-uri muzicale cool ale unor oameni pe care ii urmaresc cu drag, apoi am scris despre sapunuri si creme de maini,  despre colectii autohtone lansate in plina carantina de pandemie, despre eroii mei din 2020 (salvatori de oameni, de animale), despre acea euforie de a face bine din primele saptamani de carantina…

Era asa un aer de camaraderism, un fel de Cei Trei Muschetari care calatoresc in timp impreuna cu Dr. Quinn si nimeresc la o petrecere suprarealista din 1920, unde revolutionarii francezi de la 1789 petrec impreuna cu Marie Antoinette iar Dora Maar le face niste fotografii alb-negru memorabile.

Acum, daca nu ati citit ce am scris in toata aceasta perioada, nu e nicio problema, va fac aici un rezumat: Ce am invatat si ce nu am invatat se afla aici, in urmatoarele imagini care exprima anul nostru, daca am fi priviti din spatiu.

Australia, ianuarie 2020, cand Covid-19 se instalase deja in China

Bucuresti, 8 Martie 2021

O sa spuneti ca s-au intamplat si lucruri bune. Desigur ca s-au intamplat. Dar au fost si mult mai multe dezastre. Ce am pus mai sus sunt doar capturile mele din telefon atunci cand am citit stirile respective. Este poate pentru prima data cand aleg sa postez ce ma deranjeaza acut, pentru ca imi pastrez 100 de grame de optimism pentru copilul si cainii mei.

Ce am uitat?

Am uitat multe, asa cum si stramosii nostri au uitat destul de multe dupa pandemia din 1918. Voi fi mereu pentru progres, dar m-as bucura nespus sa existe proportii corecte intre descoperirile din stiinta si tehnologie cu cele din medicina si cu politicile sociale.

Este atat de evident ca sanatatea si bunastarea oamenilor este esentiala pentru progres si totusi acest proces se intampla atat de lent.

Dupa ce cititi si materialele scrise de colegele mele de la #acinceaputere, Ana, Cristina, Diana si Mara, va invit sa lecturati cartea „21 de lectii pentru secolul XXI” a lui Yuval Noah Harari, asta daca nu ati citit-o deja, dupa „Sapiens” si „Homo Deus”. Sa fim bine si sa facem bine, pentru ca nu mai e vorba aici de lectii invatate, ci despre a fi oameni.

Inchei cu inca o ecomandare, de data aceasta miniseria documentar „Semne vitale / Vitals. A True human story”, pe care o puteti urmari pe HBO GO. A fost filmat de regizorul Fèlix Colomer in perioada martie-iunie 2020 si urmareste viata pacientilor a personalului medical de la spitalul Parc Taulí din Sabadell. Scopul documentarului este sa ii vedem pe pacienti nu ca pe simple cifre, asa cum numai cineva apropiat ii poate vedea.

Voi ce ati invatat intr-un an de pandemie?

Surse foto: www.artmarketmonitor.com , #acinceaputere, capturi facute in telefon cand citeam diverse stiri, declic.ro, HBO Romania, Mutual Art, arhiva personala