“9½ Weeks” implineste astazi 30 de ani. Nu stiu cati dintre cititorii mei au auzit de film, dar daca parintii vostri sunt de varsta mea sau ceva mai mari – pana in 55 de ani, cu siguranta ca isi aduc aminte de acest “cult following”, cum il numesc americanii. Ca sa va faceti o idee in cifre: filmul a avut buget de 17 milioane de dolari si au fost incasate 100 de milioane.
Aveam 14 ani cand a fost premiera filmului. L-am vazut vreo patru ani mai tarziu, intr-o seara de vara, pe cand ii faceam baby-sitter unei pustoaice de 3 ani.
Regia: Adrian Lyne, cu Kim Basinger si Mickey Rourke in rolurile principale si cu Margaret Whitton in rol secundar (imi place mult aceasta actrita care a interpretat multe roluri de prietena cea mai buna a personajului principal / colega de nadejde).
Subiectul este in trendul “arta” al ultimilor trei ani: o galerista din New York traieste o experienta erotica cu un broker de pe Wall Street. Un fel de “Povestea lui O” in varianta americana, ecranizata dupa cartea de memorii a lui Elizabeth McNeill.
Ce nu am stiut la varsta de 17 ani dar am aflat de curand, de pe Wikipedia este ca Elizabeth McNeill s-a nascut in Austria, la Graz (ati auzit cu siguranta de locul in care se nasc piesele Swarovski), in 1940. A fost fiica unui membru al partidului nazist. O chema Ingeborg Day. Si-a schimbat numele dupa ce s-a stabilit in America, in timpul unui program educational.
Dupa incheierea primei casatorii (a avut o fiica si un fiu care a murit cand era foarte mic), Elizabeth s-a mutat in Manhattan impreuna cu cel de al doilea sot si s-a angajat ca editor la Ms magazine, o revista liberala feminista de succes si astazi. Si-a publicat cartea in anul 1978. Filmul a intrat in productie in 1994. Elizabeth s-a sinucis in 2011, dupa o viata nu prea linistita, dar demna de o femeie misto.
Legat de publicatia Ms, mi-a placut felul in care a pornit – prima aparitie a fost ca insert in New York Magazine.
Astazi putem sa intram pe youtube si sa ascultam cateva piese de pe coloana sonora care se aude la fel de bine si dupa 30 de ani.
https://www.youtube.com/watch?v=gkKKLFjSxbc
https://www.youtube.com/watch?v=rcdUnSbuN1A
https://www.youtube.com/watch?v=kjU3N5nvcD8&list=PL4FEA5246AF677BF5
https://www.youtube.com/watch?v=n1QOxms_yvI&list=PLFBA25B39F32401FE
https://www.youtube.com/watch?v=wGaeRd8h3_M&index=2&list=PLFBA25B39F32401FE
https://www.youtube.com/watch?v=JVTr_SWh4s4
Acestea doua nu au mai fost incluse in coloana sonora, dar au fost compuse special pentru film si sunt excelente.
https://www.youtube.com/watch?v=RQ3b_s0f7lg&list=PLFBA25B39F32401FE&index=6
https://www.youtube.com/watch?v=kAVxn5MarUY&index=7&list=PLFBA25B39F32401FE
Surse de inspiratie: Wikipedia, https://posterspy.com, http://i1os.com, https://skyfall72.wordpress.com, http://screenmusings.org, http://screenmusings.org
Anda
21 February
Frumos articol, plin de detalii interesante. Filmul va rămâne, ca și Pretty woman, un icon al genului. L-am revăzut de multe ori pentru Kim, dar și pentru Mickey, care era un bărbat frumos, până și-a “înfrumusețat” fața.