In august 2015 eram in Los Angeles. Venisem de dor, pentru 3 nopti, cu putin inainte de intoarcerea in Romania. Stateam pe veranda casutei Airbnb de pe Venice Canals si imi verificam emailurile. Unul dintre ele era de la Smaranda Almasan, pe care o urmaresc de cativa ani. Smaranda imi scria ca Marius Bercea (sotul ei) va expune din nou in L.A. (pentru a treia oara deja) in primavara lui 2016 si ca si-ar dori sa pregatim comunicarea pentru Romania. Am spus „da” imediat.
In primavara aceluiasi an citisem interviul cu Almasan-Bercea din editia de martie-aprilie Harper’s BAZAAR. Interviul este despre anul lor (Smaranda si Marius), petrecut pe Coasta de Vest si cum s-au dus special in Las Vegas ca sa viziteze Muzeul Neonului, despre soarele californian si culorile desertului si mi-am zis atunci: „La urmatoarea editie a Galei UAD (Gala de absolvire a studentilor de la Facultatea de Arta si Design Cluj) musai ma vad cu ei, o sa avem ce povesti”.
Cand am citit materialul din revista eram in pregatiri. De data asta eu aveam sa plec pe Coasta de Vest, in Las Vegas, pentru ceva vreme. Mi-am facut ordine in carti, albume, reviste. Pe unele le-am dat cadou, pe altele le-am depozitat pe la prieteni. Nu o sa uit niciodata noaptea de 24 spre 25 aprilie. Avi (fiul meu) dormea, bagajele erau la usa. M-am asezat in mijlocul sufrageriei si mi-am selectat materialele preferate – interviuri, pictoriale – din revistele inceputului de an (celelalte selectii erau deja in cutii, in drum spre Nevada). Printre ultimele foi rupte era si una din interviul luat de Ioana Chira.
Ca sa fac lunga poveste scurta, dupa conversatiile pe email (eu in Las Vegas, Smaranda si Marius in Cluj), am ajuns inapoi in Romania si ne-am pus pe treaba si intre timp a fost si vernisajul (pe 9 aprilie), la Galeria Francois Ghebaly din Los Angeles.
(On) Relatively Calm Disputes este numele expozitiei, continuarea seriei „Transylfornia”.
Da, un fel de Transilvania + California = Love.
Bercea este clujean, si, daca ma gandesc acum la alte coincidente, nu se putea sa nu continue povestile ardelenilor plecati in cautare de aur pe Coasta de Vest, in secolul 19. Si Bercea este un gold digger. Aurul lui inseamna povestile cu indieni si cowboy din copilarie, surferii, Generatia Beat, cartile lui Bukowski, hippies, ideea de liberatate, soarele californian, desertul si lumina aceea pe care doar acolo o gasesti.
Mi-a fost cel mai usor sa scriu materialul pentru colegii mei din presa, pentru ca, citind textul criticului Bogdan Iacob si privind fotografiile lucrarilor, parca mai fusesem acolo, in toate locurile pictate de Marius.
„Noua serie Marius Bercea inseamna un imens studio cinematografic in care sunt redate fragmente ce te duc cu gandul la serialele atat de populare in acest moment.”
Ce credeti despre lucrarea de mai jos? Este un cowboy care face surf sau un surfer costumat in cowboy? Eu ma intreb: Oare Marius era in Venice Beach sau in Marina del Rey sau in Malibu atunci cand i-a venit ideea acestei scene?
Scenele la piscina le-am vazut de nenumarate ori in perioada cat am locuit intr-o gated community in Summerlin.
Imi pare rau ca nu pot sa vad expozitia live, dar sper ca Marius sa o includa intr-un album in print.
Asadar: daca ajungeti in L.A. pana in 14 mai, mergeti sa vedeti expozitia de la Galeria Francois Ghebaly.
Disputele lui Bercea sunt calme. Asta se intampla cand calmul ardelenesc se intalneste cu relaxarea made in L.A.
Va urma (asta se intampla cu serialele bune).
Surse foto: Marius Bercea
NO COMMENT