In octombrie 2018 eram la Cluj cu bunul meu prieten & partener de proiecte creative Robert Ratiu. Era o zi de duminica, dupa inca o editie frumoasa Zain Design si am intrat impreuna intr-o librarie ca sa ii cumpar lui Avi (fiul meu) o carte, inainte de a pleca spre aeroport. In drum spre casa de marcat am vazut pe un raft cartea “De ce mancam animale” scrisa de Jonathan Safran Foer. Stiam de la Cristina Bazavan despre carte, si totusi nu am cumparat-o atunci, pe motiv ca mai am destule carti necitite acasa. Dar i-am fotografiat coperta si am pus-o in folderul “favorites” din telefon, descoperind poza din cand in cand.

Acum vreo doua luni eram cu Avi in DM-ul de la Bucuresti Mall ca sa cumparam lapte de soia si biscuiti oganici cu lapte si am luat si pentru cateii nostri niste premii (laudate de un prieten).

Cand am ajuns acasa si am desfacut punga cu treats, Miami, Clint si Shlomo au fost in delir. Avi a vazut ambalajul pe care scria in germana si m-a intrebat cu ce sunt premile astea, de sunt asa fericiti cainii nostri. I-am raspuns usor vinovata (vina era acolo, pentru ca stiam din ce sunt facute treats-urile): “sunt inimi de gaina crocante”. Avi a fost socat” “Cum, mami, tu, care esti vegetariana si iubitoare de animale, cum ai putut sa cumperi inimi de gaina pentru catei?”. I-am explicat ca gainile alea oricum au fost omorate. I-am mai spus ca si mancarea cainilor nostri este cu mai multe feluri de peste. Dar vine Avi cu un argument:” Sunt de acord ca boabele sa fie din carne, dar sa nu mai existe treats din inimi de gaina. Daca tu nu cumperi asa ceva, daca nu mai cumpara nimeni, ele nu se vor mai produce”. Am vrut sa abordez subiectul animalelor crescute pentru a fi mancate, dar tot nu am gasit o cale corecta, etica si pe intelesul unui copil de aproape 10 ani al carui cel mai bun prieten de la scoala este vegan. Iar Avi se gandeste sa devina vegetarian in curand.

Apoi a venit pandemia si starea de carantina. Avi invata online, la fel ca majoritatea copiilor, in aceasta perioada, si unele teme trebuie sa fie printate. Cand am ramas fara hartie, am plasat o comanda la Diverta si mi-am cumparat si “De ce mancam animale”, la o distanta de 10 ani de la publicarea sa in USA.

Am inceput sa o citesc abia acum 2 zile si mai am 50 de pagini din ea. Nu am asteptat sa o termin, pentru ca nu este genul acela de lectura despre care povestesti dupa ce ajungi la final. Este o carte despre care puteam sa scriu si dupa primele 50, 100 de pagini pentru ca raspunde la multe intrebari pe care mi le-a pus Avi.

Safran Foer chiar zice la inceputul cartii ca a inceput sa o scrie atunci cand s-a nascut fiul sau (si a terminat-o dupa 3 ani de documentare pertinenta), ca sa isi lamureasca acest subiect incomod al cresterii animalelor pentru consum.

Edgar_Hunt-Goat_and_chickens_feeding_in_a_cottage_interior

La fel ca si scriitorul american, sunt vegetariana, dar am avut perioade in care am mancat carne.

Prima data am incetat sa mananc carne la varsta de 16 ani si jumatate, cand am emigrat cu mama in Israel. Amandoua am luat aceasta decizie si in acelasi an mama si-a transformat cele doua haine de blana in covoare de iarna pentru cainii nostri.

In primavara lui 2009, cand am ramas insarcinata pentru ultima oara (si doua luni mai tarziu am pierdut sarcina), mi s-a facut pofta de mici si am mai mancat ocazional carne – de vita si de curcan pana in iarna lui 2012, cand am renuntat definitiv la carne, dar am continuat sa mananc somon si ton. Mananc oua si ce mai consuma un lacto vegetarian. Recunosc ca mi se face pofta din cand in cand de un sandwich cu pastrami de curcan, dar imi trece repede. Stiu ca sunt ipocrita, atata vreme cat inca fac clatite cu lapte de vaca (e bio, dar vacile alea tot chinuite sunt) si mananc peste si scoici. Nu stiu daca o sa devin vegana asa de curand.

Anul acesta am hotarat sa cumpar doar ciocolata fair trade si  sper sa fie adevarat ce scrie pe etichete.

Lucrarea preferata a artistului sibian Albert Sofian, expusa la Halucinarium in toamna lui 2018

La fel ca si Safran Foer, nu scriu acest material ca sa conving pe cineva sa devina vegetarian sau vegan. Numai cititind statisticile din carte, incursiunile in fermele industriale americane (care sunt la fel in toata lumea), cititind despre pandemiile care au legatura cu modul in care sunt tratate si hranite pasarile din aceste ferme), realizez ca ignoranta si risipa si un marketing deloc “kosher” au pe constiinta miliardele de pasari si animale care nici nu mai ajung in farfuriile consumatorilor, ci direct in camera de incinerare si apoi la gunoi.

La fel ca si Avi, imi pun si eu intrebari: Cum se poate ca pretul carnii si al oualelor sa fie mentinut scazut, “pentru ca toata populatia lumii sa fi hranita”, cand in lume, mor de foame aproximativ 9 milioane de oameni, in fiecare an, dintre care 3,1 milioane sunt copii? (sursa: www.theworldcounts.com). Cand pandemia despre care Safran Foer scrie la pagina 150 din carte a venit la finele lui 2019 si acum o lume intreaga este afectata si va mai fi multa vreme de acum inainte?

In decembrie trecut am scris pentru ELLE Romania un material dupa tragedia de la Midia, din 24 noiembrie, in care au murit inecate 14,000 de oi. De atunci am hotarat sa fac mai mult decat donatiile curente catre adaposturile de animale: am inceput sa merg impreuna cu un grup de prieteni voluntari– Ioana Vasile, Ioana Nicolescu, Diana Vasile, Andrei Leonte, Carla (@call.me.carla) in vizita la oile salvate, aflate intr-o ferma ARCA, in siguranta. Am facut curat in grajdul lor, le-am observat mancand, jucandu-se, luandu-se la harta din cand in cand. L-am luat si pe Avi cu mine si l-am urmarit cum se apropia si le vorbea oilor (mai exact, 3 oi si 177 de berbeci). Constiinta si stiinta, ar fi spus bunicul meu. Cu cat stii mai multe lucruri, cu atat poti filtra informatia mai bine si poti alege ami bine.

Am invatat de la parintii si bunici mei sa nu fiu extremista. Nu arunc cu vopsea in hainele de blana naturala al prietenelor mele si nici nu comentez atunci cand la restaurant, unii prieteni isi comanda coaste de miel.

Tot ce mi-as dori este ca oamenii sa  constientizeze “intelegerea” dintre om si animalul crescut pentru sacrificiu. Pledez pentru stoparea exportului de nimale vii, si pana la stoparea acestuia, sa fie imbunatatite conditiile de transport. Pledez pentru  sistarea transportului de animale vii in timpul verii. Animalele trebuie se sufere cat mai putin. Exista ferme (putine, si nu industriale) unde animalele sunt anesteziate inainte de a fi ucise. Deci se poate. (sursa: cartea lui Foer).

Pledez impotriva risipei si impotriva excesului de consum de carne.

Daca vrei sa citesti “de ce mancam animale”, acesta este momentul sa o faci. Nu are vreo legatura cu Pastele si cu mielul, iedul sau iepurele de pe unele din mesele voastre. Are legatura mai degraba cu carantina. Stau in casa si imi este rusine ca uneori ma lamentez ca nu am voie sa ies afara, in timp ce pasarile crescute pentru oua “locuiesc” in baterii de dimesiunea uni foi A4, construite de la sol si pana in tavan. Acesta este un chin care ar trebui sa inceteze, pentru sanatatea tuturor. Am fost mereu pentru progres, pentru stiinta, dar cand vorbim deja despre carne artificiala, (sa iasa odata!), cand aruncam anual 30%  din mancarea produsa, in mare majoritate carne, care ar hrani 3 miliarde de oameni, de ce nu revenim la conditii mai “umane” de ingrijire a acestor animale? (sursa: www.nationalgeographic.com).

Exista un plan, un proiect bazat pe o alimentatie vegetariana, care ar rezolva foametea in lume  si ar reduce poluarea, pana in 2050. Puteti citi despre el aici.

Acum vreo 20 ani, in trenul dintre Sibiu spre Bucuresti am mers in aceeasi cuseta cu o tanara (nu imi mai amintesc numele ei), care povestea ca nu mananca carne pentru ca animalele simt ca urmeaza sa moara si elibereaza energii negative. Nu se atingea de carne nu pentru ca i–ar fi fost mila de tot supliciul la care acestea sunt supuse in scurta lor viata. Acum stim mai multe despre animale. Ar fi indicat ca in scoli sa se predea mai mult despre empatie si notiuni de respect pentru mancare. Prietenii de la ARCA (Four Pows) au un #tagg foarte bun: #protectwhatyoulove.

Pentru cei care mananca carne, am si eu un #tagg: #respectyourfood.

In incheiere, pot sa va spun ca am aflat o multime de lucruri noi din cartea asta despre comportamentul unor animale – porci, gaini, caluti de mare. Foer trece foarte subtil de la subiecte dureroase la unele duioase. De ce mancati animale aflati din aceasta carte, scrisa minunat.

Surse: http://en.most-famous-paintings.com, arhiva personala