In aceasta duminica de octombrie cu soare scriu despre o carte pe care am citit-o pe nerasuflate si despre un film pe care abia astept sa il vizionez.

Cartea se numeste “Fetita care nu zambea niciodata”, a fost scrisa de jurnalista franceza multi premiata Lola Lafon si a aparut de curand la Editura Trei, in seria “Fiction Connection”. Cartea o are ca personaj principal pe Nadia Comaneci, acest fenomen al gimnasticii mondiale, cea care, in data de 17 iulie 1976 a stabilit o noua ordine a acordarii notelor in gimnastica, obtinand primul 10 din istorie, la Jocurile Olimpice de la Montreal. Personajul principal masculin al cartii este antrenorul Bela Karolyi, cel care, desi criticat aspru ulterior pentru severitatea sa, a fost cel care s-a luptat pentru “veveritele” sale de la Onesti, de la infiintarea scolii experimentale de gimnastica si pana la aceptarea fetelor in lotul olimpic, format pana in anul 1975 din gimnastele de la Dinamo Bucuresti.

Cartea este excelent scrisa, intr-un stil usor, o lectura perfecta de aeroport sau de vacanta. Dar mai mult decat atat, “Fetita care nu zambea niciodata” este o fresca pe fast forward a anilor comunismului. Le trece in revista pe gimnastele celebre ale anilor ’60 – ’80, de la curajoasa cehoaica Vera Caslavska si pana la ghinionista rusoaica Elena Muhina; scrie despre cuplul Ceausescu si rationalizarea din 1981, despre infamul Decret 770 din 1966, “anii decreteilor”; despre circurile foamei.

Dar povestea are si glamour, prin descrierea costumelor gimnastelor – echipa Romaniei s-a evidentiat atunci, la Montreal, prin costumele albe, cu benzile ca de Miss in culorile rosu-galben si albastru care se terminau pe fundurile gimnastelor, cu stema comunista a Romaniei. Autoarea scrie despre acel 1977, numit si “anul Lolitelor”, in care in centrul atentiei s-au aflat Nadia Comaneci, Jodie Foster (dupa rolul sau din “Taxi Driver” si Brooke Shields, care a debutase in “Pretty baby” al lui Louis Malle.

“Fetita care nu zambea niciodata”  a fost pentru mine o calatorie in timp. Mi-am amintit de serile in care ai mei ascultau in dormitor “Europa Libera”, la vechiul aparat Gloria; mi-am amintit cum ai mei au sarbatorit momentul in care au aflat ca Marta si Bela Karolyi si Geza (coregraful de la Onesti) au ramas in America, in vara lui 1981; si mi-am mai amintit de vara lui 1984, in timpul Olimpiadei de la Los Angeles, cum ma jucam cu vecinele in curtea casei de la Campina de-a gimnastele si eu eram Mary Lou Retton, hahah! Cat despre finalul cartii, despre fuga Nadiei Comaneci din Romania, cu 15 zile inainte de revolutia din 1989, imi amintesc perfect, mama si cu mine eram deja emigrate in Israel si am urmarit stirile despre gimnasta care au tinut prima pagina a ziarelor cateva saptamani bune.

Filmul este tot despre perioada comunista, actiunea se petrece in anii ’80. Este vorba despre „Q.E.D.”, scris și regizat de Andrei Gruzsniczki. Filmul se lanseaza in cinematografe in 10 octombrie si ii are in rolurile principale pe Ofelia Popii, Sorin Leoveanu si pe Florin Piersic Jr. In film mai joaca si Virgil Ogasanu, Tora Vasilescu, Dorian Boguta, Marc Titieni, Paul Ipate, Lucian Ifrim, Medeea Marinescu, Alina Berzunteanu si Mihai Calin. Prietenul Catalin Anchidin, care se ocupa de promovarea filmului mi-a trimis trailerul si imi place ca: filmul este alb-negru, imaginea este impecabila (Vivi Dragan Vasile) si costumele (semnate Svetlana Mihailescu) ma trimit inapoi in sifonierul mamei din anii ’80. Scenografia ii apartine lui Cristian Niculescu si montajul, Danei Bunescu. “Q.E.D” este despre un matematician roman care decide sa isi publice cercetarea intr-o revista de specialitate americana, fara a informa autoritatile romane despre asta. Un policier cu scene de spionaj pe care abia astept sa il vad. Aici este trailerul.

https://www.youtube.com/watch?v=R71s3e7vnBQ

In incheiere, va recomand “Fetita care nu zambea niciodata” si “Q.E.D.”. Este un mic omagiu adus celor care au murit in decembrie 1989 pentru ca noi sa fim liberi. O libertate la care trebuie sa ne gandim bine de tot si in acest noiembrie, cand va trebui sa alegem corect.

Iar pentru cei care s-au nascut in anul 1989 este un “must” sa inteleaga istoria asa cum a fost ea, si nu din povestile unor bunici “nostalgici” pe care ii mai aud in parc cu “Era mai bine in comunism”. Nu era mai bine. Punct.

Surse de inspiratie foto: Catalin Anchidin, http://politiken.dk, http://en.academic.ru, http://gymnasticscenter.blogspot.ro, http://bucurestifm.ro, arhiva personala