In urma cu doua saptamani, inainte de prezentarea primei colectii a Madalinei Dorobantu (minunata gazda de la Gaia Boutique Club), ma aflam pe o terasa suspendata dintr-un centru nou de afaceri din Pipera, unde m-am intalnit cu oameni dragi.La o tigara, vorbeam cu Matei Schwartz de la BOLD, cu Stefan Cosma si cu Paul Dunca si toti trei ma intreaba la unison la un moment dat: “Vii pe 26 iunie la un spectacol de dans la caminul Amalia si Moses Rosen?”. Am zis DA fara sa ma gandesc prea mult. Nu am mai fost in acest loc din vremea cand lucram la Ambasada Israel si mergeam aici de regula de Hanukah, iarna, impreuna cu colegii mei, ca sa ducem ciorapi grosi de lana si gogosi cu dulceata doamnelor care au ales sa isi petreaca ultimii ani de viata intr-un cadru asistat medical si cu o oarecare companie zilnica. Tot aici fusese internata in anii ’80 una dintre matusile mamei, tanti Silvia, si am vizitat-o de cateva ori in acea perioada. I-am  intrebat pe Matei si pe Paul ce se intampla la camin, pentru ca citisem acum vreo doi ani un material in revista The One despre cateva doamne venerabile care locuiesc aici si despre povestile lor fantastice si stiam vag ca aici functioneaza “Centrul de Arta Comunitara Varsta4”. Mai auzisem niste povesti frumoase de la Maurice Munteanu (de la Elle). Paul mi-a spus ca pe 26 iunie va fi un spectacol de dans si ca ma invita cu drag.

Nu stiu ce faceati voi ieri la ora 4 dupa amiaza, dar eu m-am dus sa vad spectacolul “Anti(ageing)”, insotita de un amic din Franta, Aurelien de la http://www.chicisthenewpunk.com/, venit in vizita de introspectie fotografica in Romania. Am intrat in curtea caminului (urasc substantivul azil) si am regasit un loc care m-a dus imediat cu gandul la “Marile sperante”. Unde era gradina frumos ingrijita, unde erau vibe-urile fantastice de acum cativa ani? Optimista din fire, am urmat indicatiile portarului (un domn tare cumsecade) si am ajuns intr-un gym optcezist cu spalier din lemn transformat in sala de spectacole. Locatarii caminului, in marea lor majoritate doamne (inca o dovada ca da, femeile traiesc mai mult) asteptau demne, rujate si splendide ca sa inceapa show-ul. Paul Dunca trona ca un rege in mijlocul lor si isi pregatise camera ca sa filmeze. Intre timp am facut cunostinta si cu artistul Eduard Gabia, care statea langa mine, in primul rand, pe o banca din lemn. Si a inceput spectacolul: Doua artiste tinere, Mihaela Dancs si Madalina Dan, imbracate foarte chic, cu bastoane,  si-au facut intrarea pe un fundal muzical adorabil (doua doamne din auditoriu au inceput sa se miste in scaun, in ritm) si apoi au inceput unul dintre cele mai frumoase spectacole de dans contemporan la care am asistat pana acum. La un moment dat am vrut sa imi pun ochelarii de soare, pentru ca au inceput sa imi curga lacrimile. Tema spectacolului pe care artistele l-au conceput este foarte simpla: un cadou oferit locatarilor Caminului Amalia si Moses Rabin si totodata un cadou pentru ele, cum va arata viata lor in anul 2041? In timpul spectacolului mi-am imaginat ce voi face eu in anul 2041, cand voi avea 69 de ani. Cu siguranta ca nu voi locui inca intr-un camin, dar cel mai probabil ca ma voi pregati pentru o batranete frumoasa, pe care sa mi-o petrec in compania prietenilor mei (si vor fi multi dintre ei in viata, pentru ca majoritatea lor sunt mult mai tineri decat mine), cu multe calatorii, petreceri cu prosecco si tort si partide interminabile de Scrabble si Domino. Nu vreau sa ajung o decrepita care sa nu stie pe ce lume se afla, iar daca se va intampla sa am o sclipire de luciditate, cel mai probabil ca voi apela la o solutie simpla, al carui nume nu vreau sa il mentionez aici.

Nu pot sa spun ca batranetea poate fi frumoasa, din filmul cu bunici inconjurati de nepoti cand ei abia mai pot sa isi traga picioarele iar zilele sunt interminabile, dar as vrea sa le spun de un milion de ori bravo artistilor care se implica in proiectul de la Centrul de Arta Comunitara Varsta4, despre care am inceput sa ma documentez mai mult. Este vorba despre un spatiu pilot de promovare a artei comunitare cu persoane in varsta institutionalizate si care isi propune sa schimbe felul in care sunt receptate institutiile similare in Romania. Centrul de Arta Comunitara Varsta4 vine in continuarea proiectului omonim dezvoltat de comunitatea caminului Moses Rosen impreună cu echipa tangaProject, lansat in august 2009. Coordonatorii Varsta4 sunt Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu si David Schwartz. Incepand de astazi si pe parcursul intregii veri, Paul Dunca, Mihaela Dancs, Madalina Dan, Carmen Cotofana si  Eduard Gabia vor repeta alaturi de locatarele caminului spectacolul “Istorie fizica”, inspirat de show-ul "Anti(ageing)", ce va avea premiera in data de 27 septembrie. Voi fi acolo cu siguranta, alaturi de prietenii mei si sper, multi colegi din presa.

Tot in aceasta vara, Vlad Petri, primul artist in rezidenta al Centrului de Arta Comunitara Varsta4 va organiza un atelier de fotografie. Puteti sa cititi mai multe despre Petri si sa ii admirati lucrarile fotografice aici:  www.vladpetri.ro .

Pana in 27 septembrie va propun un exercitiu de imaginatie fara vreo legatura cu trainingurile care ne invata cum sa devenim vanzatori mai buni sau cum sa facem mai multi bani: sa va ganditi, asa cum fac si eu, cum va arata viata voastra in anul 2041 si cate lucruri ati vrea sa realizati pana atunci, pentru voi si pentru cei dragi. Pe foarte curand.