Astazi scriu despre unul dintre pictorii mei preferati, Victor Brauner (15 iunie1903 – 12 martie 1966). Prima data am vazut cateva lucrari de-ale sale in 2004, la Centrul Pompidou din Paris, intr-o superba zi de final de august. Iar in primavara urmatoare (parca) a fost organizat un vernisaj Victor Brauner in spatiul expozitional de la TNB. Tin minte ca o mare parte din lucrarile expuse erau din colectia privata a lui Adrian Nastase. In anul urmator am fost la Muzeul de Arta din Tel Aviv si am gasit acolo cateva tablouri semnate Victor Brauner, printre cele mai frumoase, iar la finele lui 2010, Muzeul de Arta al Romaniei a organizat o expozitie cu artisti evrei din perioada Holocaustului, iar cateva picturi de-ale sale au fost in display.

Intotdeauna am fost fascinata de artistii suprarealisti. Inca de pe vremea cand nu stiam ce inseamna arta, imi imaginam cum ar arata diverse desene si sculpturi altfel. Imi amintesc ca atunci cand eram mica, inchideam ochii si imi imaginam cum imprimeurile de pe rochiile mamei capata forme umane. Credeam ca am o imaginatie putin cam devianta, dar cand am citit despre arta suprarealista m-am linistit.

Ce am citit despre Victor Brauner si ce am aflat de pe Wikipedia: Brauner s-a nascut la Piatra Neamt, intr-o familie de negustori evrei. Copilaria si-a petrecut-o la Viena iar la intoarcerea in tara a locuit o vreme la Braila (orasul natal al mamei mele si al meu). Liceul si facultatea le-a urmat la Bucuresti si a inceput sa picteze intens in timpul incursiunilor sale moldovenesti de la Falticeni si ulterior s-a indragostit de peisajele marine de la Balcic. De la stilul à la Cezanne a trecut la Miscarea Dada (in grupul minunat al lui Marcel Iancu) si a ramas in aceasta rama suprarealista pana la finalul vietii sale.

De la prima sa vizita la Paris, in 1925 si pana la stabilirea sa acolo, in anii ’30 (cand l-a cunoscut si pe Constantin Brancusi), Brauner a legat prietenii frumoase cu Yves Tanguy, cu Alberto Giacometti (care i-a fost vecin, pe Rue Moulin) si cu André Breton, care i-a organizat prima expozitie pariziana, in anul 1933, la “Pierre Gallery”.

In timpul razboiului, Brauner a parasit Parisul si a pendulat intre Perpignan si Marsilia. O mare parte din lucrarile sale, puternic influentate de spectrul razboiului se afla la Pompidou si la Tel Aviv Museum of Art, dar si la Metropolitan Museum of Art din New York, in colectia Peggy Guggenheim sau la San Francisco Museum of Art. Brauner a fost prezent la cateva editii ale Bienalei de la Venetia si a lucrat pana in ultima clipa a vietii sale. Este inmormantat in cimitirul celebru din Montmartre. Pe placa sa funerara scrie: “Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”.

Victor Brauner, “Wolf Table”, 1947, una dintre lucrarile preferate

Victor Brauner si Constantin Brancusi la Paris, in 1930

Brauner si Ilarie Voronca (Eduard Marcus) in perioada in care scoteau publicatia avangardista 75HP, la Bucuresti.

Fratele lui Victor Brauner, Harry Brauner, a fost un celebru folclorist roman care a compus multe dintre cantecele Mariei Tanase. Harry a fost casatorit cu o alta artista celebra, Lena Constante si impreuna au fost inchisi in perioada tulbure comunista de dupa razboi. Constante a scris si o carte, “Evadarea tacuta”, pe care vreau sa mi-o cumpar in curand, in care si-a scris memoriile din perioada de libertate si de detentie.

Daca s-ar face un film despre viata lui Victor Brauner, as vrea ca rolul sau sa fie jucat de Rutger Hauer, seamana foarte bine.

Surse: http://yama-bato.tumblr.com, http://www.jhm.nl/museum-shop, http://frankzumbach.wordpress.com, http://ziarpiatraneamt.ro, http://www.ernst-scheidegger-archiv.org, http://mondo-blogo.blogspot.ro, http://andreidoicescu.blogspot.ro, http://www.jurnaldebucuresti.com, http://mariahulber.wordpress.com, http://elsaexarhu.wordpress.com, http://exhibitions.europeana.eu, .

.