Zilele trecute am aflat despre studiul “România Romania cu un singur chip”, initiat de Ambasada Sustenabilitatii in Romania si sustinut de Lidl Romania. “Romania cu un singur chip” este practic o radiografie statistica a societatii romanesti, un studiu facut la nivel national care masoara decalajele (imense, mai ales la categoriile care tin de nivelul de trai si de educatie) din mediul rural si urban. Acest studiu ajuta la depistarea nevoilor urgente si la  îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Natiunilor Unite la care Romania a aderat acum 5 ani, adoptand Agenda 2030 pentru dezvoltare durabila.

Eradicarea saraciei este concluzia stringent al acestui studiu. O propozitie scurta, dar cu un grad de implicare de mari proportii.

Parcurgand datele pe care le gasiti aici , mi-am amintit de „satul copilariei mele”, descoperit in filmele artistice romanesti produse in anii 70 si 80 – „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor” (1977), „Buletin de Bucuresti” (1983), „Casatorie cu repetitie” (1985) si „Primavara bobocilor” (1987). Toate au ca tema viata la tara vs. Viata la oras. Dar poate cel mai reprezentativ este filmul  „Toamna bobocilor” (1975), regizat de Mircea Moldovan, dupa scenariul scriitorului Petre Salcudeanu. Cu mintea de acum stiu si de ce mi-a placut: personajul principal feminin (Mariella), interpretat de Maria Ploae, este profesoara de franceza repartizata la tara dupa terminarea facultatii.

mama la Urleta, inainte de spectacol, anii ’70

Ambii mei parinti au fost profesori la tara, dupa terminarea facultatii. Astazi am rugat-o pe mama sa imi povesteasca putin despre cei 3 ani de naveta de la Campina la Urleta, unde a predat limba franceza intre anii 1969-1971. Era cea mai tanara profesoara din scoala noua si frumoasa, cu ferestre mari. WC-urile turcesti erau afara, dar erau in permanenta curate. Mai exista o scoala veche de aproape 100 de ani in satul prahovean.  Pentru prima data in istoria Urletei, mama a predat balet clasic si a montat piese de teatru cu copiii.

A facut un menuet si i-a implicat pe elevi in confectionarea costumelor. Le-a manufacturat perucile din lana alba pe care copiii au adus-o din gospodariile parintilor. Mama isi aminteste ca una dintre fetitele care au dansat a devenit ulterior doctorita. Multi dintre elevii sai au facut liceul la Campina si apoi au mers mai departe la facultate.

Din 1971 si pana in toamna lui 1972, mama a predat in paralel la Mislea (unde era inchisoarea pentru femei unde a fost tinuta in detentie si sotia lui Antonescu) si la Scorteni, tot in judetul Prahova.

Scoala de la Mislea era noua, cea de la Scorteni avea 100 de ani. Ambele sate erau „bogate”, de deal si in Scorteni erau si sonde petrolifere. Aproape toti parintii copiilor munceau la oras. Mama isi aminteste de casele ingrijite, cu gradini si flori si de elevii curati si atenti la ore. Multi dintre ei erau competitivi si se luptau pentru note bune.

Mama avea si colegi de catedra originari din satele respective, care se intorsesera acasa dupa terminarea facultatii.

In toamna lui `72, cu 3 luni inainte sa ma nasc eu, mama a dat concurs si a primit ore la scoala generala, la Scoala de Politie si la Casa Pionierilor din Campina. Dar imi amintesc de singura data cand am fost eu la tara, prin 1980, cand tata inca avea jumatate de catedra la Cornu si m-a luat cu el la finele anului scolar, ca sa treaca notele finale ale elevilor. Una dintre elevele lui m-a invitat la ea acasa si imi amintesc si acum ca am adormit intr-o capita de fan. La intoarcerea acasa le-am povestit tuturor ca imi place mult viata la tara, noi fiind toti, si din partea mamei si a tatalui meu, oraseni nomazi de cateva generatii bune.

tata la Cornu, anii ’80, final de an scolar

Suntem in 2020 si datele statistice in ceea ce priveste educatia in mediul rural sunt tare triste:

Romania are una din cele mai mari rate de abandon scolar din Uniunea Europeana, cea din mediul rural fiind in unele cazuri dubla faaa de cea a elevilor din mediul urban.

O familie cheltuie, in mediul urban, in medie doar 17,12 lei si 4,96 lei pentru educatie, adica 1 Euro si cativa bani. 42,23% din elevii din mediul rural nu promoveaza examenul de Bacalaureat si 35,26% din elevii din mediul rural nu promoveaza examenul de Evaluare Nationala (cifrele au crescut la 38% in mediul rural pentru sesiunea de examene desfasurata anul acesta). 38% din scolile din mediul rural au grupuri sanitare situate in curte (la fel ca in anii 70), majoritatea fiind fara apa curenta si canalizare. 2,15% din populatia rurala este analfabeta. 38,5% din gospodariile de la sat nu au acces la internet si doar 18% din populatia rurala are abilitati digitale de baza si peste medie.

In schimb, la fiecare 100 de gospodarii din mediul rural sunt 157,1 televizoare, in timp ce la oras, la 100 de familii sunt 167,5 televizoare – iata, poate singura cifra care apropie cele doua medii si care ar trebui sa duca la programe educative si care sa atinga toata populatia tarii, programe care sa influenteze procesul de educatie, cu tot ce cuprinde acest substantiv vital in evolutia unui popor.

Daca la numarul de televizoare per gospodarie Romania sta bine, nivelul de trai si accesul populatiei la resurse si servicii de baza lasa de dorit.

In 1940, corespondenta americana a publicatiei „Newsweek”, R.G. Waldeck  a fost trimisa in Romania. Acesta a locuit in Bucuresti, in actualul hotel Hilton, iar dupa terminarea razboiului a scris cartea document istoric pentru Romania, „Athenee Palace”, publicata de Editura Humanitas si excelent tradusa de Ileana Sturdza.

foto by Lee Miller. Lee Miller archives

Cartea „Athenee Palace” a lui Rosie Goldschmidt Waldeck si cartea biografica „Lee Miller: A life” a lui Carolyn Burke despre viata celebrei artiste suprarealiste contin pasaje despre viata la tara in Romania anilor `40, care se intersecteaza cu povestile mamei mele, traite in anii `70.

Lee Miller fotografiata de sotul sau, Roland Penrose in 1938

Am mai ajuns la tara in anii 90, cand lucram la Ambasada Israel si ulterior in 2013, atunci cand l-am adoptat pe fiul meu. Cred ca in satul din Oltenia in care locuia asistenta maternala, doar aceasta si inca vreo 2-3 vecini aveau toaleta si baia in casa. La gradinita unde invatase putin Avi era frig in clasa, iar geamurile mari despre care povestea mama mea, existau si aici, dar erau murdare si se vedea pe chipurile copiilor o tristete imensa.

Undeva s-a oprit timpul. Pentru ca educatia sta la baza dezvoltarii, in orice domeniu si este enorm de lucru la acest capitol, la infrastructura si la bunastarea oamenilor.

45,5% din populatia care traieste in mediul rural se afla in risc de saracie si excluziune sociala, proportia pentru mediul urban fiind de 18,6% din totalul populatiei. 64,72% din populația din mediul rural nu este conectată la sistemul public de alimentare cu apa, in timp ce 90,1% nu are acces la sistemul public de canalizare (fata de 1,3% si 10,5% din locuintele din mediul urban); astfel, 53,1% din gospodariile din mediul rural nu au grup sanitar in interiorul locuintei, iar 50,1% nu au baie sau dus (fata de 5,5%, respectiv 5,4% in mediul urban).

Cred ca unul dintre putinele lucruri bune care s-au intamplat in perioada pandemiei este faptul ca oamenii au inceput sa calatoreasca prin tara si sa descopere locuri frumoase, in mediul rural.

Exista grupuri de artizani care conserva mestesugurile traditionale romanesti – Kraft Made, Iele World, Patzaikin, Mesteshukar Butiq, designeri romani care colaboreaza cu  mestesugari– Irina Marinescu, Ioana Ciolacu. Educatia, scolile de meserii, de mestesuguri, cred ca sunt esentiale pentru ca rotitele “România cu un singur chip” / România Solidara sa schimbe ceva. Progamul Romania Solidara a fost lansat la inceputul pandemiei de catre  Ambasada Sustenabilitatii România (ASR). Scopul programului este sa identifice si  sa implementeze solutii de eliminare a saraciei. Este un parteneriat ce implica institutiile statului, organizatii neguvernamentale si sectorul privat.

Lidl lanseaza o campanie de donatii la casele de marcat, pentru a sustine unul dintre ONG-urile implicate in grupul de lukru Romania Solidara, World Vision România, care a propus o solutie eficienta pentru a diminua discrepantele dintre mediul urban si cel rural: reamenajarea scolilor din zonele defavorizate. Programul va acoperi nevoile de infrastructura ale scolilor din comunitatile in care World Vision România desfasoara programe, precum: reabilitarea grupurilor sanitare situate in curtea scolii, dotarea laboratoarelor scolare, lucrari de mentenanta pentru cladiri (schimbarea pardoselilor, a acoperisurilor, zugraveli). 27 de scoli si 6 gradinite din programele World Vision România au mare nevoie de reabilitari, pentru ca elevii sa invete in conditii normale, de secol 21.

Eu as include in acest proiect amplu si respectul pentru animale: cele crescute pentru hrana si pisicile si cainii din ograda, pazitorii strasnici care merita o viata mai blanda – sa nu mai stea pe lant, sa fie vaccinati si sterilizati.

Pana pe 31 decembrie 2020, Lidl invita romanii sa se alature acestui prim demers din cadrul programului România Solidară si sa doneze, in cadrul urnelor de la casele de marcat din magazine Lidl, pentru un viitor mai bun. La final, suma stransa va fi dublata.

Sustin acest proiect pentru ca educatia este cheia. Fara educatie suntem pierduti. Sa fim buni.

Va invit sa cititi materialele scrise de Ana Bitu, Cristina Stanciulescu, Diana Cosmin and Mara Coman, colegele mele de platforma prezenta pe blogurile noastre si in social media, #acinceaputere.

Surse foto: Lidl Romania, Ambasada Sustenabilitatii, Lee Miller archives, arhiva personala.