Acum
doua saptamani am fost in vizita la parintii mei. Intr-o dupa amiaza insorita am scotocit prin sertarul noptierei din camera mea, unde am regasit o mare parte din jurnalele mele. In primul jurnal, inceput cand eram la finele clasei a VII-a am citit despre o conversatie purtata intre mamaie (Valeria Demetrian) si o prietena, in bucataria casei copilariei mele de la Campina, pe cand aveam varsta de 8 ani.
“Draga, doamnele se nasc”. Zise mamaie, cu tigara Carpati fara Filtru in coltul gurii.
“Asa este, draga, ai dreptate”, zise doamna Dorina, sorbind din ceasca cu Nechezol.
Atunci am intrebat-o pe mamaie: “Dar nu exista o scoala pentru doamne?”
Mamaie si Doamna Dorina au ras atunci si mi-au raspuns la unison ca “Nu, nu exista asa ceva” si apoi m-au trimis sa hranesc pisicile, pe balcon, semn ca aveau ceva mai important de discutat.
Mai tarziu am ajuns si eu la concluzia lui mamaie: “Te nasti doamna”, iar daca nu, cu putin noroc, poti sa cunosti o doamna si sa inveti de la aceasta macar 10%.
Am cunoscut de-a lungul vietii si am citit despre mari doamne care gateau dumnezeieste, care faceau piata, din gura carora injuraturile deveneau adevarate vorbe dulci, doamne care stiau sa puna la punct pe cine merita fara sa isi ridice poalele rochiilor. Multe dintre ele saracisera in urma razboiului si a puterii preluate de comunisti. Ele stiau ca a fi doamna nu este sinonim cu banii, cu functiile si cu numarul de rochii din sifonier, ci cu educatia si demnitatea.
Din fericire si mare noroc pentru mine, am avut trei mari doamne in familie: Mamaie, Bunica si Omama, despre care am scris pe blogul Cristinei Bazavan in urma cu doua primaveri, aici: http://bazavan.ro/2012/03/trei-femei-minunate-o-expozitie-si-o-cofetarie/
Cat despre cea de a patra, este mama, de la care mai am inca de invatat. Pana la urma, exista o scoala de doamne. In familie.
O zi minunata va doresc!
Surse de inspiratie: http://bazavan.ro, arhiva foarte personal
NO COMMENT