Astazi il celebrez pe Sir Alfred Joseph Hitchcock (13 august 1899 – 29 aprilie1980), regele suspansului. 

Ieri am facut o scurta incursiune documentara pe Wikipedia si am aflat povesti despre copilaria sa pe care nu le cunosteam. La varsta de 5 ani, tatal sau (care era bacan) l-a trimis cu un bilet la sectia de politie din cartierul in care locuia, in care politistul de serviciu era rugat sa il inchida pe pustiul Alfred timp de 10 minunte pentru ca se purtase urat. In timpul primului razboi mondial, desi a dorit sa se inroleze in armata, a fost refuzat din cauza greutatii in exces dar cumva s-a alaturat regimentului inginerilor, in anul 1917. Hitchcock a inceput sa isi publice primele povestiri in anul 1919, in “The Henley Telegraph”.  In aceeasi perioada, a inceput sa fie pasionat si de fotografie si de film si s-a angajat la Gainsborough Pictures, in plin avant al filmului mut. Primele sale filme au fost produse insa in Germania, in anii ’20.

2 decembrie 1926, Alfred Hitchcock se casatoreste cu asistenta sa, Alma Reville iar doi ani mai tarziu se naste Patricia, unicul lor copil.

In 1929, Hitchcock incepea sa lucreze deja la al 10-lea film, “Blackmail” care a fost si primul film cu sunet si totodata primul in care si-a inceput aparitiile cameleonice. Imi aduc aminte ca primul film vazut de mine a fost (ce cliseu!), “Pasarile”, la telecinemateca de miercuri, prin anii ’80. Cred ca eram prin clasa a VI-a si tata mi-a spus sa fiu atenta, ca intr-o secventa o sa il vad pe regizor. Pot sa va spun ca in acea noapte am dormit in pat cu parintii mei, pentru ca am visat tare urat.

Vreau sa vad in curand “The Man Who Knew Too Much” si “The 39 steps”, filme pe care le-am ratat. A, si mai vreau sa gasesc singura comedie regizata de Hitchcock, “Mr. & Mrs. Smith”, cu Carole Lombard, Robert Montgomery si Gene Raymond in rolurile principale, film dupa care s-a facut celebrul deja remake cu Jolie & Pitt.

La finalul anilor ’30, Hitchcock era numit in Anglia “Alfred The Great”. Ca orice imparat autentic, si-a extins regatul artistic pana in America, iar primul sau film in colaborare cu un alt celebru, producatorul David Selznick, “Rebecca”, ecranizat in anul 1940 dupa  cartea lui Daphne du Maurier. Dupa ce l-am vazut (tot la televizor, trunchiat, vreo trei saptamani la rand), am dormit din nou in pat cu ai mei. Am revazut filmul cu Joan Fontaine si Laurence Olivier acum cativa ani si mi s-a parut perfect; mai ales scena de pe stanci, cu marea involburata, care m-a dus cu gandul la o alta scena “vartej” celebra, cea din “Vertigo”.

Dar filmul meu preferat ramane “North by Northwest”, pe care cred ca l-am vazut de vreo 4 ori,  cu Cary Grant in rolul principal. Scena cu avionul, pe pista, cred ca este prima din istoria filmului meu care combina efectele speciale cu acrobatia si mimica actorului.

promo la "Psycho" intr-o revista Vogue.

Vreau sa revad si “Notorious” si “Spellbound”, “Rear Window” si “To catch a Thief” cu Cary Grant si Grace Kelly, cat de curand.

Regizorul si actorii sai fetis

aniversare pe platourile de filmare la "To catch a thief".

Kim Novak, James Stewart, Grace Kelly, Ingrid Bergman, Cary Grant, Tippi Hedren.

Abia astept sa vad filmul despre Alfred Hitchcock in perioada filmarilor la “Psycho”, in care Anthony Hopkins joaca in rolul regizorului, Helen Mirren in rolul sotiei sale, Alma, Scarlett Johansson devine Janet Leigh, James D’Arcy- Anthony Perkins, Jessica Biel, Vera Miles, Michael Stuhlbarg, Lew Wasserman si Toni Collette, secretara regizorului, Peggy.

“Don’t waste time on hate, create”

Surse: http://movieberry.com, http://acertaincinema.com, http://www.hitchcockwiki.com, http://www.listal.com, http://www.hitchcockwiki.com, http://collider.com, http://www.virginmedia.com, http://classiccinemagold.com, http://www.cinemaretro.com, http://oldhollywood.tumblr.com, http://www.tomorrowstarted.com