Astazi este 14 noiembrie in America. Este a doua zi a celei de a 18-a editii a Festivalului International de Film ARPA, initiat de comunitatea armeana din America si dedicat Diasporei, care se petrece la “Egyptian Theatre” din Los Angeles.

Maral Kazazian este o prietena de familie (mama mea si sotul sau au fost colegi de la gradinita si pana au terminat liceul). Maral este membra AFFMA (Arpa Foundation for Film, Music & Art) si se implica in organziarea acestui festival de cativa ani.

In aceasta vara ne-am revazut, mi-a povestit despre editia de anul acesta si i-am spus ca ii recomand un film potrivit pentru sectiunea “Documentar”: “Aliyah DaDa”, al Oanei Giurgiu. Le-am conectat si filmul va fi proiectat in cadrul festivalului. Trebuia sa fie si “Aferim”, echipa din Romania s-a miscat foarte repede, dar cea din America a fost ceva mai birocratica, astfel incat filmul nu a mai intrat in programul de anul acesta.

Aici este programul festivalului, mi-am notat deja cateva filme pe care sper sa le vad la un moment dat.

Daca am fi cu totii uniti in aceste momente, daca ar fi atat de usor, generatiile care vor urma vor fi mult mai bune. Fiecare dintre noi a prins cate un razboi si asta mi se pare absurd. Cu toata tehnologia, cu toata libertatea de exprimare, nu am invatat nimic. Pentru ca oamenii ca mine si ca tine au inteles ca nu castigi o lupta prin violenta.

Cred ca educatia este solutia, si aici ma refer la buna educatie, cea in care religia este predata din punct de vedere istoric si nu folosita drept arma; cea in care expresia “dinte pentru dinte” trebuie ingropata undeva, foarte adanc si plantata deasupra o gradina cu portocali.

Pana atunci avem filmele si realitatea.

Surse foto: Libra Film, ARPA Film Festival, arhiva personala