READING

Doamnelor profesoare si domnilor profesori, cu dra...

Doamnelor profesoare si domnilor profesori, cu dragoste

Astazi este Ziua Mondiala a profesorilor (stabilita de UNESCO in anul 1994), o buna ocazie sa le aduc un omagiu tuturor profesorilor mei minunati.

Doamnei educatoare Pop, doamnei invatatoare Cartianu (chiar daca am primit cateva ghiuluri pe cap si mai multe rigle in podul palmei in cei patru ani de clase primare); domnului profesor Blank de la meditatiile de engleza (amic cu parintii mei, care ne pedepsea crunt pe mine si pe prietena mea Nadia, colega de suferinta). O data, terorizate de cartile cu cotor pe care aveam sa le primim in cap (aruncate ca niste ghiulele), i-am baut cafeaua – lasata de mama si ne-am ascuns in sifonier. The teach’ a venit, s-a uitat uimit in incaperea goala si a plecat. Nu va mai spun ce sapuneala si-a luat fiecare dintre noi de la mamele noastre, dupa ce au aflat ca am fost “absente” de la lectie.

Le multumesc profesorilor mei de pian – Domnului Bugoi si Doamnei Dinulescu (o voce extraordinara, a fost colega de scoala cu tata, cand a emigrat in US in 1988 a tras piciorul dupa ea si la un an am facut si mama & cu mine acest pas).

Un omagiu le aduc tuturor profesorilor de engleza  – Doamnei Marasescu de la Liceul Nicolae Grigorescu din Campina si lui Mr. Aubrie Epstein de la liceul Rodman Kiryat Yam (care ne aducea reviste Time si discutam pe diverse teme socio-politico-culturale). Cred ca am citit si am vazut filmul “All my sons” al lui Arthur Miller de vreo 10 ori – a fost tema la Bac si mi-a si picat ca subiect, superb!

Ii multumesc doamnei profesoare de franceza Dascalu si doamnei profesoare de istorie Lupea. (mi-a fost si diriginta). Ii multumesc (acolo unde se afla acum) domnului profesor Valeanu (tatal Nadiei) de la cercul de poezie si literatura din Campina (parintii Nadiei au fost prieteni cu ai mei).

Ii multumesc profesoarei de Limba si literatura ebraica si istorie Ella, de la Liceul Rodman. Datorita ei am invatat limba ebraica intr-un an. Si tot ea ne punea la orele de conversatie libera filme hip – mai ales cu David Bowie si da, asa am vazut si “Dirty Dancing” – cu Mr. Swayze.

Dar in primul rand as vrea sa le multumesc parintilor si bunicilor mei. Mamei, care m-a invatat sa scriu si sa citesc de la varsta de 3 ani, in joaca.  Cand am mai crescut, mi-am luat ceva creioane in cap de la order cialis ea pana cand a inlocuit-o tata la lectiile de franceza. Dar mamei ii datorez nota cea mare de la treapta I la romana, in anul de gratie 1986. Toti elevii meditati de mama la romana – literatura si gramatica – au luat note maxime si toti cei meditate de tata la franceza au luat admiterea la facultate. Ii multumesc  tatalui meu, care imi facea lista de lecturi si dupa ce citeam, ma ruga sa ii povestesc si ma corecta cu tact, de fiecare data. Imi amintesc de o noapte de toamna, cand m-a prins ora 2 dimineata citind “Rocambole”. Tata a venit si mi-a spus ca trebuia sa dorm demult (eram prin clasa a cincea) si ca nu trebuie sa imi fortez ochii prea mult (aveam deja dioptrii serioase); bunicul, care imi citea povesti cand eram mica si inventa cantece (avea o voce superba) iar eu abia asteptam sa vina cu un cantec nou ( cele din “Greierele si furnica” erau preferatele mele). Ii multumesc lui mamaie, care m-a invatat placerea de a citi un ziar sau o revista.

Aici este site-ul unde putem citi cele mai noi povesti despre profesorii minunati din lumea intreaga:

http://www.unesco.org/new/en/world-teachers-day

Propun ca astazi sa revedem trei filme cu profesori pe care as fi in stare sa le vizionez de zeci de ori. Si de fiecare data pot sa plang si sa rad si iar sa plang cu aceeasi nostalgie.

“Goodbye, Mr. Chips”, remake-ul din 1969 al filmului original din 1939. Varianta cu Peter O’Toole in rolul lui Mr. Chips este minunata. Pentru mine Peter O’Toole este mai intai Mr. Chips. Si apoi Lawrence al Arabiei.

Apoi este “To Sir, with Love”, filmul din 1967, cu Sidney Poitier in rolul principal.

Am lasat la urma unul dintre filmele preferate, “Dead Poets Society”, (1989), cu Robin Williams in rolul profesorului al carui motto (si felul in care o spunea!) era “Carpe Diem”.

La multi ani, doamnelor si domnilor profesori!

 

Surse de inspiratie foto: http://www.dvdtalk.com, Wikipedia, http://thelastdrivein.com, http://www.cinemagia.ro, http://www.amazon.com, http://www.starstills.com, http://isikbookcase.wordpress.com, http://www.eve.com.mt


People, Places, Projects, Plans, Special moments, all connected in my journal of memoires. My memoirs, seeking for the good times lived by me & by the others. I believe in gentle hood and in nomad thinking. I believe in the progress of humankind and hope this will happen during my lifetime. Welcome aboard!

RELATED POST

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

INSTAGRAM
follow me over here