Astazi ar fi fost ziua bunicii mele, Elena Pavel. A fost mama tatalui meu si ii spuneam simplu: Bunica.

100mg viagra from canadian pharmacy

A fost o femeie superba in tinerete si a imbatranit frumos. Mi-o amintesc in perioada cu par alb, tuns scurt (a albit la varsta de 30 de ani) si apoi in perioada rosu titzian, cu parul tuns la fel de scurt, mereu aranjat. Nu am vazut-o niciodata pe bunica in pantaloni. Cred ca avea o duzina de fuste gris perlat, pana la lungimea genunchilor, pe care le purta vara cu camasi albe sau pastel iar iarna, cu pulovere. Pantofi cu toc? Foarte rar. Avea niste picioare superbe si niste sani imensi si cand eram mica ma rugam sa nu ii mostenesc numarul la sutienJ

bunica, singura fotografie cu ea din tinerete

bunica la birou

Bunica locuia la Ploiesti, a preferat intimitatea unei garsoniere curate ca un laborator pana in ultimele zile din viata sa, intr-un ianuarie mohorat de inceput al mileniului trei.

Amintirile mele cele mai clare cu bunica sunt gastronomice. Facea un tort cu mere extraordinar, a carui reteta am primit-o de la o nepoata a sa, acum cativa ani si pe care o voi reda fotografic, mai jos. Este cel mai bun tort de mere pe care l-am mancat vreodata, cu frisca pregatita in casa, de fiecare data (chiar si atunci cand comunismul in Romania ajunsese la cote insuportabile). Bunica pregatea de fiecare data un mini tort si in forma mea de prajitura pentru papusi.

Bunica mai facea niste ardei umpluti extraordinari si o pasca cu branza dulce (cu putine stafide, pentru stia ca nu imi plac) de care nu ma puteam satura, era de-a dreptul adictiva.

bunica si cu mine, in iarna lui 1973

Mai am o amintire haioasa cu bunica. O dupa amiaza de toamna, cand pregatea clatite. Eram in bucataria noastra de la Campina, cu mama, mamaie, care stateau la taclale iar bunica pregatea clatite de zor si eu le mancam cu lacomie. La un moment dat s-a enervat si mi-a infipt o clatita pe gat (pe toata), ca sa ma satur. Am stat imbufnata vreo 10 minute, apoi mi-a trecut si am asteptat cuminte pana cand bunica a terminat un munte de clatite si apoi am ajutat-o sa le umplu cu dulceata de visine pregatita de mamaie.

Iar amintirea cea mai fashionista cu bunica este dintr-o dimineata de vara, in curtea de la Campina. Mama purta o peruca alba, scurta, intocmai ca parul bunicii si tata le-a fotografiat pe amandoua.

Amintirile cu bunicii sunt tare frumoase, nu-i asa?

Tortul de mere al bunicii mele:

Surse foto: arhiva mea foarte personala