Sunt un hoarder la extreme. Până în prezent (anul acesta împlinesc 51 de ani) m-am mutat de 15 ori, și aici am luat în calcul și emigrarea din 1989, în Israel, și plecarea pentru o jumătate de an în US (2015). La fiecare mutare a mea am aruncat multe obiecte sau am dăruit și printre acestea erau electronice și electrocasnice.

Îmi amintesc, de exemplu, de celebrul aparat de radio Gloria (la care părinții mei ascultau postul de radio “Europa Liberă” sau casetofonul ITT, la care ascultam topul de radio “Vocea Americii”, în perioada comunistă. Pe acestea le-a dăruit mama prietenilor buni, înainte de a pleca din țară și sunt tare curioasă dacă aceștia le mai au, dar totuși sper să le fi dus la un centru de reciclare.

De walkman-ul meu, primit în dar de la mama când am implinit 17 ani m-am despărțit abia în vara lui 2009, pus frumos într-o cutie împreună cu vreo 50 de casete. A fost o despărțire grea, după 19 ani din care doar vreo 8 ani a fost folosit.

Încă mai am Ipod-ul din 2010, pe care nu m-am îndurat să îl duc la un centru de reciclare pentru că am acolo o selecție de melodii foarte dragă mie. Știu, acum le pot găsi pe toate în Itunes, pe youtube, unde deja am “My mix” de vreo 200 de melodii. Dar sunt un hoarder care începe să se despartă de lucruri doar în momentele în care ar arunca jumătate din obiectele din casă.

Recunosc că cel mai greu mă despart de reviste. Am teancuri întregi, în afară de colecția mea din care pot construi lejer acea masă de cafea Vogue Paris style, cu patru picioare formate din reviste pe care așezi o placă chic sau o oglindă vintage. Revistele astea au un scop clar: materie primă pentru colajele mele. De ele voi scăpa…într-o zi.

La intrarea în apartament, chiar în hol, am un recipient de colectare primit de la Environ, în care am strâns cabluri de la diverse aparate electronice, vreo 4 perechi de căști (încă e un mister cum reușește fiul meu, Avi, să le strice atât de repede), două telefoane mobile și mai nou și un aeroccino, care și-a încheiat misiunea după 7 ani și sute de l. de lapte de soia încălzit pentru cafea.

Bateriile le duc frecvent la centrele de colectare din supermarketurile din proximitate, cel mai des la Carrefour, Mega Image și la DM.

Dar uite că nu mi-am făcut timp să duc cutia asta plină de obiecte reciclabile la un centru de colectare.

Nu e vorba despre nostalgie (deși mă despart greu de aeroccino, vroiam chiar să duc la un centru de reciclare baza lui, cu cablul și cana metalică să o folosesc la udat florile) ci mai mult la lipsa timpului; să îmi fac timp să duc operațiunea la bun sfârșit.

Povesteam într-o zi cu colegele de la #acinceaputere despre cât de greu ne este uneori să ne despărțim de obiecte și am ajuns să vorbim despre centrele de colectare aflate pe harta Asociației ENVIRON, și care sunt foarte ușor de găsit datorită aplicației mobile “Unde reciclăm?”. Știam despre aplicație de cel puțin 3 ani și abia astăzi am accesat-o. Și iată, am aflat că am un centru de colectare la două străzi distanță de casa mea.

Atunci s-a activat partea mea ușor atinsă de magia ordinii lui Marie Kondo (despre care am citit pentru prima dată la colega Diana Cosmin) și m-am gândit să îmi întreb vecinii dacă au de aruncat diverse aparate electrice mici (între timp am găsit în debara și un foehn greu încercat de Avi după orele de înot). Le-am povestit vecinilor mei că pot solicita gratuit un recipient de colectare (las aici și pentru tine), pe adresa 

office@environ.ro sau la numărul de telefon 031.827.0000. 

Ce este foarte important de reținut, de pus pe frigider chiar: 

Echipamentele electrice și electronice care nu mai pot fi reparate vor fi reciclate și nu aruncate la gunoi, pentru că se pot transforma în deșeuri extrem de periculoase. Chimista grupului nostru, Cristina Stănciulescu, vă poate spune cât de nocive pot fi substanțele aflate în componenta frigiderelor vechi – ficlorofluorocarboni(CFC) & hidroflorocarbon (HCFC). Acestea deteriorează stratul de ozon și în toată această avalanșă climatică, duc și la scăderea imunității. Un smartphone conține în jur de 30 de componente diferite, printre care plumb, mercur sau cadmiu, extrem de periculoase odată intrate în contact cu solul și implicit cu apa. Poate vreți să știți și ce metale grele conțin televizoarele și monitoarele vechi. De mercur și plumb știam, dar oxid de stronțiu deja e de programat o lecție cu Cristina. 

Pentru că mi-am făcut masterul în sociologie și mi-au plăcut mereu statisticile, las aici (și ca un bun reminder pentru mine), câteva primite chiar de la Environ:

• În România rata de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) ajunge la 35%, în cele mai optimiste estimări, în condițiile în care media europeană este de 45,9% la nivelul anului 2020, iar obiectivele impuse de Uniunea Europeană sunt de 65% din media vânzărilor de echipamente electrice pe ultimii 3 ani. 
• Cel mai des, românii reciclează mașini de de spălat (70,67%), iar cel mai greu se despart de telefoanele mobile (11%). În condițiile în care aproximativ 30% din stocul de telefoane din Europa nu este folosit, potrivit WEEE Forum.
• Circa 85% dintr-un echipament electric poate fi recuperat prin reciclare. Aurul, cuprul, aluminiul sunt totodată resurse valoroase care pot fi recuperate. 
• DEEE-urile reprezintă fluxul de deșeuri cu cea mai rapidă creștere din lume: În fiecare an, omenirea generează 50 milioane de tone deșeuri electrice, adică aproximativ 7 kilograme de deșeuri pe cap de locuitor.
• La nivel global, doar 20% din deșeurile electrice generate sunt colectate și reciclate, restul (aproximativ 40 milioane de tone) fiind depozitate, incinerate sau tranzacționate ilegal și tratate neconform.

Tot statisticile Environ arată că în Romania, de cele mai multe ori, reciclarea este condiționată de anumite promoții ce generează beneficii la nivel personal. Sau de nostalgiile legate de obiectele respective (un procent de 13%) sau pur și simplu lipsa de informare despre existența acestor centre de reciclare (7% din populație nu deține această informație). 

În secolul tehnologiei și al inovației, iată că tot statisticile arată că am ajuns să consumăm din ce în ce mai repede resursele biologice pe care Terra le poate genera într-un an. Earth Overshoot Day este denumirea dată de Andrew Simms de la think tank-ul britanic New Economics Foundation, care s-a parteneriat cu Global Footprint Network în anul 2006. 

Începând cu 2007, în fiecare an se calculează consumul resurselor biologice proporționat cu generarea acestora. Anul trecut, “Zua Depășirii” a fost atinsă pe data de 27 iulie, moment din care am început să trăim pe datorie ecologică și să folosim din resursele anilor următori, așa cum facem deja de vreo 30 de ani. Practic consumăm în 7 luni resursele alocate pentru un an.

Cum ar fi ca pe 31 decembrie să aniversăm nu numai trecerea într-un nou an, dar și reușita de a fi consumat resursele generate de mama natură în mod responsabil? 

Acest material face parte din seria topics-urilor #acinceaputere: Suntem 5 femei care ne cunoaștem de niște ani, care împărțim multe amintiri personale și profesionale de dinainte de pandemie. Ne-am adunat sub parasolarul A Cincea Putere în timpul carantinei (în primăvara lui 2020) și scriem de atunci, din unghiuri diferite și foarte persoanale, pe un subiect ales, fiecare pe blogul său. Astăzi am scris despre reciclarea electronicelor și electrocasnicelor, o bună re-amintire să renunțăm la nostalgiile generate de obiecte din respect pentru pământul ăsta pe care trăim și pentru care ar trebui să existe timpul viitor continuu. 

Credite foto: Marius Tanef, Alex Gâlmeanu, arhiva personală