La inceput ii urmaream rubrica de pe liternet si o vedeam in poze, o data pe an, la pagina de evenimente din revista Viva! ( la aniversarea Europa FM, unde lucra la vremea respectiva). Ulterior, cand ,,s-a mutat’’ la Tabu, primeam de la Cristina newsletterul lunar al revistei. Am inceput sa corespondam si la un moment dat, in iarna lui 2006 am citit un material scris de Cristina despre filmul Munich al lui Steven Spielberg si i-am scris ca il cunosc pe tatal unui bun prieten, Domnul Mercurian, care a fost atunci la olimpiada si ii cunoscuse pe israelienii ucisi ulterior de teroristi ( majoritatea membrilor delegatiei israeliene emigrasera din Romania). Cristina a vorbit atunci cu Mr. Mercurian si ulterior a scris un articol despre el in Jurnalul National. La scurt timp dupa aceea, cand Ioana Hodoiu de la Tabu pregatea un material despre sotiile lui Ariel Sharon ( la vremea respectiva acesta era in coma si se scria mult despre el, mai putin despre viata sa privata), m-am corespondat cu Cristina si i-am dat un contact de la Brasov, orasul in care locuisera Margalit ( prima sotie a lui Sharon) si Lily, sora acesteia, care i-a devenit sotie lui Sharon dupa decesul lui Margalit. Ioana si Cristina aflasera ca fostul redactor sef al unei reviste glossy din Israel fusese buna prietena cu Lily Sharon si fetele m-au invitat in redactie ca sa o sun pe doamna respectiva ( care nu vorbea engleza foarte bine) si sa aflu diverse povesti legate de Lily. Asa am ajuns in redactia Tabu, intr-o seara geroasa de ianuarie 2006, pe cand revista avea redactia in Bdul Regina Elisabeta, intr-o mansarda cu o energie pozitiva fantastica. La o luna dupa seara respectiva mi-a trimis Cristina un email scurt: ,,Marketingul nostru ne paraseste, vrei sa vii la noi?’’ A fost un DA pe loc, mai ales ca tocmai ce imi programasem o vacanta de 3 saptamani cu mama care nu imi fusese aprobata de sefa departamentului de PR. Dupa ,,DA’’-ul lui Tabu mi-am si scris demisia. Asa am inceput aventura Tabu si am lucrat alaturi de Cristina si de echipa cea minunata de la acea vreme, una dintre cele mai cool si mai frumoase perioade din viata mea, cand abia asteptam sa treaca weekendul si sa vin luni in redactie, la cea de a doua familie a mea. A fost o perioada de 4 ani in care am practicat un marketing ideal, in acceptiunea mea.
Cu Cristina am vazut piese de teatru ( imi aduc aminte si acum cum am fost la Odeon, la piesa lui Radu Afrim, E doar sfarsitul lumii); Cristinei ii place sa ofere in dar carti care i-au placut ( sper sa nu se supere ca am divulgat acest secret adorabil) si tot Cristina este cea care mi-a propus sa scriu materiale de life & style in revista si ulterior pe site. 
Cristina nu mai are nevoie de vreo prezentare suplimentara, ii cunoasteti cu totii blogul
NO COMMENT